Minerii blocați în subteran. Nici unei o autoritatati guvernamentale nu-i pasă. Vulcanul fierbe și Termocentrala Mintia a fost oprită! Diana este singură aproape de mineri! -VIDEO
Aproximativ o sută de mineri de la Lupeni s-au blocat în subteran încă de miercuri, iar vineri au recurs la această formă de protest și în jur de 50 de mineri de la Livezeni, a declarat la Digi24 prefectul judeţului Hunedoara, Călin Petru Marian.
În plus, sute de mineri din Valea Jiului protestează în curtea Minei Lupeni, unde îşi cer drepturile salariale restante şi îi susţin pe ortacii care s-au blocat în subteran, relatează News.ro.
Prefectul a precizat că minerii și-ar putea primi salariile peste o săptămână, în 26 februarie.
”Complexul Energetic Hunedoara şi-a oprit atât producţia de cărbune cât şi pe cea de energie. Termocentrala Mintia a fost oprită. Guvernul trebuie să vină mâine cu soluţii sau să plece acasă”, a transmis Cristian Iştoc, preşedintele Sindicatului Solidaritatea din Hunedoara.
Şi Complexul Energetic Hunedoara, sucursala Electrocentrale Deva – Termocentrala Mintia, a transmis un comunicat de presă, vineri, în care anunţă oprirea furnizării agentului termic.
”Conducerea Complexului Energetic Hunedoara anunţă că din cauza disfuncţionalităţilor apărute în aprovizionarea cu cărbune a Termocentralei Mintia, în cursul zilei de astăzi 19 februarie 2021, s-a oprit furnizarea agentului termic primar, implicit a apei calde de consum şi a încălzirii în municipiul Deva, urmând ca activitatea Termocentralei Mintia să fie reluată în momentul reînceperii activităţii de extracţie a cărbunelui în Valea Jiului. Ne cerem scuze locuitorilor oraşului Deva pentru disconfortul creat”, transmite CEH.
Vineri, o delegaţie formată din liderii Sindicatului Muntele din Valea Jiului s-a întâlnit cu ministrul Energiei, Virgil Popescu, pentru a-i prezenta situaţia cu care se confruntă minerii.
Să privim situația cu care se confruntă minerii
Aceștia reclamă grave abuzuri de ordin financiar cum am arătat mai sus. Plus de asta, nimeni dointre oficialii guvernamentali nu au întreprins ceva în sensul acesta și până la această oră, doar Senatorul Diana Șoșoacă a mers între ei. Mainstream Media aservită au relatat sumar și în cifre nereale gravitatea evenimentului.
Minele sunt cuprinse în programul de închidere etapizată, care a început în 2012 și urmează să fie finalizat la sfârșitul anului. Programul presupune efectuarea lucrărilor de închidere în condiţii de siguranţă a personalului şi a zăcământului, cât şi ecologizarea perimetrelor.
În timp ce la noi se închid la alții se deschid și se extind
În Germania, concernul suedez Vattenfall va deschide o astfel de exploatare în orașul medieval Proschim, unde urmează să dărâme și o parte din clădiri. În Polonia, compania națională PGE va largi exploatarea din Turow.
În regiunea Lausitz din Germania, 22.000 de slujbe sunt asigurate de minerit în această zonă.
Salariul pentru Miner în Germania este de 3619.33 (€) iar la noi 842.02 (€)
Scurt istoric
După 30 de ani de la cea mai criticată mineriadă, cea din 14-15 iunie 1990, și aproape 25 de ani de implementare continuă de măsuri de restructurare a mineritului, putem spune că Valea Jiului este un exemplu de succes pentru tranziția postcomunistă din România?
Dacă scopul tranziției ar fi fost închiderea minelor și disponibilizarea minerilor, răspunsul este da. În Valea Jiului au rămas, la sfârșitul anului trecut, mai puțin de 8.000 de angajați în sectorul minier. În 1990 erau 54.000, iar în 1997, la momentul începerii disponibilizărilor erau 45.000, dintre care 20.000 au fost disponibilizați în același an.
Este un succes evident, obținut în ciuda unui start ratat.
Imediat după căderea comunismului, sindicatele miniere din Valea Jiului au devenit cei mai importanți parteneri ai forțelor politice ce susțineau reformarea lentă a economiei socialiste. Și, ca recunoaștere a acestui sprijin, începutul reformei s-a făcut prin creșterea salariilor, reducerea săptămânii de lucru la cinci zile, cu șase ore pe zi și o cădere a producției de cărbune cu aproape 50% în 1990.
Această decizie politică nu doar că a întârziat restructurarea sectorului minier, dar a mărit costurile economice și sociale ale procesului declanșat în mod real odată cu valul de disponibilizări din 1997 (Bruha, Ionascu, Jeong, 2010).
Dar închiderea minelor nu a fost un obiectiv în sine, ci parte componentă a unui „demers de restructurare a economiei Văii Jiului prin înlocuirea dependenței acesteia de industria minieră cu o gamă diversificată de sectoare de activitate, afaceri și calificări " (H.G. 646/2002).
Din această perspectivă succesul se estompează semnificativ.
Mineritul a rămas, cel puțin până la mijlocul primei decade a anilor 2000, principalul furnizor de prosperitate în zonă, cei angajați în sectorul minier având un standard de viață superior celor cu alte ocupații (***, 2005).
Antreprenorii de succes erau, atunci ca și acum, interesați să plece din Valea Jiului, în timp ce ceilalți, majoritatea, realizează un antreprenoriat de subzistență: au început o afacere și o derulează în primul rând pentru a-și asigura veniturile necesare acoperirii cheltuielilor cotidiene. În consecință, sectorul privat nu a reușit nici măcar să se aproprie de preluarea rolului de motor de dezvoltare al zonei. În studiile anuale realizate între anii 2000-2005 pentru a evalua efectul măsurilor de atenuare a consecințelor economice și sociale cauzate de restructurarea mineritului, cel mai frecvent sfat dat de antreprenorii locali unui investitor fictiv, doritor să deschidă o întreprindere în Valea Jiului, a fost să renunțe la ideea de a investi în zonă.
Antreprenori cu resurse limitate și industria minieră ca principal furnizor de bunăstare sunt practic două premise constante ale evoluției Văii Jiului din 1990 până azi.
Un alt indicator relevant al dezvoltării economice postminerit este faptul că, în 2011, anul celui mai recent recensământ, în Petroșani, numărul mediu de salariați din întreprinderi non-agricole active a fost de 4.692 de persoane (aproape 25% în lucrări speciale de construcții, foarte probabil închideri de mine, și în domeniul captării, tratării și distribuției apei). În același an, numărul angajaților în extracția cărbunelui a fost de 8.435, iar numărul de pensionari de aproape 10.000.
De Viorel Nicolae
Comentarii
Trimiteți un comentariu