Criza apei din Prahova nu este un accident. Nu este o întâmplare. Nu este rezultatul unei zile cu ploi prea multe sau al unui baraj „mofturos”. Este expresia perfectă a unui sistem decrepit, construit în anii ’60–’70, reparat doar când cedează și administrat de instituții care își pasează responsabilitatea cu aceeași ușurință cu care apa se scurge dintr-o conductă fisurată. Ceea ce s-a întâmplat în Prahova este simptomul unei boli vechi: dependența unui județ întreg de o infrastructură depășită și de o birocrație incapabilă să ia măsuri înainte ca tragedia să lovească. O criză anunțată cu o lună și jumătate înainte Documentele oficiale arată limpede: autoritățile știau cu săptămâni înainte că turbiditatea apei de la Paltinu va deveni o problemă. Știau că lucrările hidrotehnice la baraj vor tulbura apa. Știau că stațiile de tratare nu pot procesa nivelul de sedimente care urma să vină. Știau, dar nu au făcut nimic. Nu au creat rezerve. Nu au diversificat sursele. Nu au infor...