Gardianul România

Articol 4 din seria „Soros și Puterea Nealeasă” Europa de Est a fost, mai mult decât orice altă regiune, terenul de experiment al viziunii lui George Soros despre societatea deschisă. După căderea Cortinei de Fier, țările post-comuniste s-au transformat în laboratoare pentru reforme civice, democratice și instituționale — reforme susținute masiv, uneori decisiv, de rețeaua lui Soros. Dar ceea ce a început ca o reconstrucție democratică necesară, s-a transformat treptat, în ochii multora, într-un proces de reprogramare socială și politică, uneori rupt de voința reală a societății. Astăzi, Soros este considerat de unii un reformator vizionar, iar de alții, un agent de destabilizare cu ambiții ideologice. Etapa I: Salvatorul tranziției În anii ’90, țările Europei de Est erau dominate de instabilitate economică și vid de valori. Aici a intervenit Soros, cu finanțări masive: - A fondat sau susținut instituții de educație independente (ex. CEU la Budapesta), - A sponsorizat presa...

Privind retrospectiv la istoria post-decembristă a României, nu putem să nu ne întoarcem, cu o neliniște crescândă, la cuvintele lui Mihai Eminescu scrise în februarie 1882. Deși aparțineau altui secol, altor vremuri, ele par să fi fost scrise ieri, cu o precizie tulburătoare: „Singura lor ţintă a fost de a se îmbogăţi, de a-şi crea sinecure şi averi; ei n-au avut nici o însemnătate politică, prin urmare nu culpabili, ci greşiţi sunt. Greşalele însă în politică sunt [...] crime.” Trei decenii și jumătate de tranziție continuă, de reforme începute și abandonate, de planuri mari pierdute între interese mici. În locul unei clase politice formate din oameni de stat, am avut — și avem — o succesiune de personaje care au înlocuit responsabilitatea cu improvizația, și viziunea cu oportunismul. E o realitate greu de acceptat: România a pierdut o șansă istorică. Nu o dată, ci de zeci de ori. Fiecare guvern care a preluat frâiele nu a construit pe temelia celui anterior, ci a reluat ...