Soros în Europa de Est: Între Reformă și Destabilizare

Articol 4 din seria „Soros și Puterea Nealeasă”

Europa de Est a fost, mai mult decât orice altă regiune, terenul de experiment al viziunii lui George Soros despre societatea deschisă. După căderea Cortinei de Fier, țările post-comuniste s-au transformat în laboratoare pentru reforme civice, democratice și instituționale — reforme susținute masiv, uneori decisiv, de rețeaua lui Soros.

Dar ceea ce a început ca o reconstrucție democratică necesară, s-a transformat treptat, în ochii multora, într-un proces de reprogramare socială și politică, uneori rupt de voința reală a societății. Astăzi, Soros este considerat de unii un reformator vizionar, iar de alții, un agent de destabilizare cu ambiții ideologice.

Etapa I: Salvatorul tranziției

În anii ’90, țările Europei de Est erau dominate de instabilitate economică și vid de valori. Aici a intervenit Soros, cu finanțări masive:

- A fondat sau susținut instituții de educație independente (ex. CEU la Budapesta),

- A sponsorizat presa liberă și investigațiile jurnalistice,

- A susținut ONG-uri pentru reformă juridică și transparență.

Pentru mulți intelectuali și activiști est-europeni, sprijinul rețelei Open Society a fost oxigenul unei societăți civile aflate la începuturi.

Etapa II: Consolidarea unei influențe ideologice

Începând cu anii 2000, influența rețelei s-a extins:

ONG-urile sprijinite de Soros au început să propună politici publice, nu doar să monitorizeze guvernarea.

Organizațiile pro-migrație, pro-LGBTQ+ sau pro-legalizare a drogurilor ușoare au devenit tot mai vocale.

Parteneriatele dintre guverne și ONG-uri au dus, uneori, la o dependență de „experți civici” pentru elaborarea legilor.

Acest amestec dintre activism, ideologie și consultanță de politici a creat o elită paralelă de influență, percepută de mulți ca nealeasă, dar cu acces la butoanele puterii.

Etapa III: Reacția – naționalismul ca antidot

Pe măsură ce ONG-urile și fundațiile asociate lui Soros au câștigat influență, a apărut și o reacție naționalistă puternică, mai ales în țări ca:

🇭🇺 Ungaria

Viktor Orbán l-a transformat pe Soros într-un dușman oficial al statului. A expulzat CEU, a adoptat o lege privind „agenții străini” și a folosit retorica anti-Soros pentru a-și consolida regimul.

🇵🇱 Polonia

Guvernul PiS a criticat ONG-urile pentru promovarea „valorilor occidentale impuse” și pentru atacarea Bisericii și familiei tradiționale.

🇷🇴 România

Fostul lider PSD Liviu Dragnea și alte figuri politice au acuzat „rețeaua Soros” de implicare directă în protestele antiguvernamentale, în special prin ONG-uri precum Funky Citizens, ActiveWatch sau Expert Forum.

Influență reală sau țap ispășitor?

Susținătorii lui Soros susțin că aceste acuzații sunt teorii ale conspirației, menite să distragă atenția de la corupția internă și să reducă la tăcere vocile critice. ONG-urile acuzate de „sorosism” spun că nu fac decât să apere democrația și statul de drept, în fața unor regimuri autoritare în devenire.

Pe de altă parte, criticii aduc în discuție:

- opacitatea cu care se oferă finanțările,

- lipsa unui control democratic asupra direcției ideologice promovate,

- favorizarea unor agende care nu au sprijin popular real.

O luptă între două viziuni de lume

Influența lui George Soros în Europa de Est este imposibil de ignorat. El a fost o piesă centrală în tranziția post-comunistă, dar și un catalizator al diviziunii ideologice. Într-o regiune sensibilă la presiuni externe, susținerea unei „societăți deschise” s-a transformat adesea într-un front de luptă între elitele globaliste și valurile suveraniste.

Urmează articolul 5 (final) din seria „Soros și Puterea Nealeasă”

De Viorel NICOLAE