Când Viktor Orbán anunță că va duce la summitul UE 1,6 milioane de chestionare semnate de cetățeni ungari, nu este vorba despre un gest simbolic sau de o simplă manevră de PR. Este o provocare directă la adresa unui mecanism european care, tot mai des, vorbește despre popoare, dar evită să vorbească cu ele.
„Majoritatea tăcută” invocată de premierul Ungariei nu este tăcută pentru că n-ar avea ce spune, ci pentru că nu este ascultată. În ultimii ani, deciziile strategice ale Uniunii Europene – de la sancțiuni, la împrumuturi comune, la creșteri de taxe mascate sub formule „de solidaritate” – au fost luate într-un cerc restrâns, tehnocratic, unde voința cetățenilor apare, cel mult, ca o notă de subsol.
Ungaria vine cu o întrebare simplă, dar incomodă: cât sunt dispuși cetățenii europeni să plătească pentru un război care nu este al lor?
Iar răspunsul primit de Orbán, prin aceste chestionare, este la fel de incomod pentru Bruxelles: nu.
Desigur, reacția standard va fi aceeași. Se va spune că asemenea consultări „nu au valoare juridică”, că sunt „populiste”, că „simplifică probleme complexe”. Dar democrația nu este despre confortul elitelor, ci despre asumarea voinței populare, chiar și atunci când aceasta deranjează agenda deja stabilită.
În timp ce liderii europeni vorbesc obsesiv despre „valorile europene”, unul dintre statele membre vine cu ceva extrem de concret: opinia cetățenilor săi, exprimată în masă. Nu prin sloganuri, nu prin rezoluții sterile, ci printr-un exercițiu de consultare directă. Faptul că acest lucru irită arată cât de departe s-a ajuns de la ideea inițială a Uniunii – aceea de comunitate a națiunilor, nu de aparat de comandă.
Summitul de la Bruxelles va fi, cel mai probabil, politicos și rece. Dosarele vor fi răsfoite, cifrele analizate, iar cele 1,6 milioane de chestionare vor fi privite ca o excentricitate est-europeană. Dar ele rămân acolo ca o întrebare incomodă, pe care nimeni nu vrea să o audă formulată clar:
Mai contează cetățenii, sau doar planurile?
Orbán nu merge la Bruxelles doar cu hârtii. Merge cu un mesaj care sparge consensul artificial: Europa nu poate fi construită împotriva popoarelor sale. Iar dacă „majoritatea tăcută” începe să vorbească, problema nu este zgomotul ei, ci surzenia celor aflați la putere.
De Viorel NICOLAE
Comentarii
Trimiteți un comentariu