Într-o epocă a participării de masă și a politicului transformat în divertisment, o întrebare tulburătoare revine obsesiv: Democrația produce în mod natural lideri mediocri, sau sunt aceștia selectați intenționat, după o logică precisă? Varianta 1: Eroarea sistemului democratic O primă ipoteză pleacă de la însăși structura democrației moderne. Votul universal, deși generos și idealist, presupune ca mesajele politice să fie înțelese de cât mai mulți. Pentru a ajunge la o masă largă, cu niveluri foarte diferite de educație, experiență și interes, discursul trebuie simplificat — adesea până la caricatură. Astfel, elitele — cele care pot formula idei complexe și viziuni coerente — devin incompatibile cu o scenă publică ce cere spectacol, nu reflecție. Mesajele abstracte despre economie, stat sau viitor trebuie transformate în lozinci și emoții de moment. Politicienii care reușesc să câștige sunt cei mai buni „comunicatori” într-un sens superficial: spun ce trebuie, când trebuie...