Gardianul România

Articolul 3 din seria „Soros și Puterea Nealeasă” Dacă George Soros este acuzat că influențează decizii politice și direcții ideologice la nivel global, atunci instrumentul prin care face acest lucru este clar: o rețea vastă, discretă, dar omniprezentă de organizații non-guvernamentale (ONG-uri). Sub umbrela Open Society Foundations (OSF), această rețea funcționează simultan în peste 100 de țări, având o misiune declarată: promovarea „ societăților deschise, tolerante, transparente ”. Dar dincolo de misiunea oficială, criticii vorbesc despre o adevărată „infrastructură de influență paralelă”, capabilă să genereze schimbări de regim, politici publice și crize sociale. Open Society Foundations – pilonul central Creată în 1984, Open Society Foundations este cea mai vizibilă componentă a sistemului Soros. Cu o finanțare de peste 32 de miliarde de dolari până în prezent, OSF a susținut: - Programe educaționale și universitare, - Grupuri de advocacy pentru minorități, - Proiecte ...

Trăim o perioadă electorală care pare scrisă nu de specialiști în democrație, ci de foști ofițeri de operațiuni psihologice. O campanie de o virulență aproape grotescă, în care strategiile nu doar că sunt reciclate din manualele vechi ale Securității, dar sunt aplicate cu o disperare vizibilă, ca și cum însuși destinul unui întreg sistem ar atârna de acest vot. De la intoxicările economice, unde Mugurel „neputinciosul de la BNR” joacă rolul eroului tragic care împrăștie bani mai rău decât maneliștii pe la nunți, până la isteria cu bursa și zvonurile despre „sexualitatea” lui Simion, avem de-a face cu o operațiune gândită să frământe emoțional și să fragilizeze orice logică publică. Să se creeze haos, teamă, suspiciune. Să se piardă firul adevărului într-o avalanșă de zgomot controlat. Asta nu e politică. E război psihologic. Vedem reluarea strategiilor clasice: „homosexualul”, „amantlâcul”, „sistemul paralel de boți”, „meciul cu sine însuși” în dezbateri simulate și „marii ...