De la intoxicările economice, unde Mugurel „neputinciosul de la BNR” joacă rolul eroului tragic care împrăștie bani mai rău decât maneliștii pe la nunți, până la isteria cu bursa și zvonurile despre „sexualitatea” lui Simion, avem de-a face cu o operațiune gândită să frământe emoțional și să fragilizeze orice logică publică. Să se creeze haos, teamă, suspiciune. Să se piardă firul adevărului într-o avalanșă de zgomot controlat.
Asta nu e politică. E război psihologic.
Vedem reluarea strategiilor clasice: „homosexualul”, „amantlâcul”, „sistemul paralel de boți”, „meciul cu sine însuși” în dezbateri simulate și „marii analiști” scoși de la naftalină pentru a urla manipulări la comandă. E Vadim reambalat. E Băsescu 2004 reinterpretat cu AI. E Plăvanul 2014 cu influenceri plătiți la postare. Totul pare scos din același laborator.
Cineva s-a speriat. Și se vede.
Cineva a înțeles că închiderea bulelor informatice le-a redus influența. Că lumea nu mai pune botul la orice filmare deepfake. Că frica nu mai e armă universală. Și atunci s-a intrat în overdrive: bani aruncați haotic, sondaje măsluite la minut, liste suplimentare umflate cu pompa în unele zone, narative contrafăcute care se bat cap în cap.
În această cacofonie organizată, un mesaj devine clar: dacă votezi, le strici planul.
Prezența mare la vot înseamnă secții aglomerate, înseamnă proces îngreunat de fraudare, înseamnă nervi întinși și erori de sistem. Și sistemul, chiar și securistic, are limite. În plus, sub presiune, cei care-l țin în spate pot ceda. Pot decide să „nu mai execute”. Să joace pe cont propriu.
Istoria ne arată că de multe ori „schimbările mari” s-au născut nu din idealism, ci din oboseală și oportunism. E posibil ca mulți dintre rotițele sistemului să fie pregătite să saboteze „de sus” pentru că își simt pozițiile nesigure într-o lume nouă. Sau poate pentru că s-au săturat. Sau pentru că așa au primit indicații de afară.
Aici e punctul sensibil. Aici poate interveni fisura. Aici se poate opri mascarada.
Pentru asta trebuie însă un gest simplu, dar ferm: prezența. Masivă. Clară. Documentată. Votul nu e doar un gest, e un barometru de presiune. Nu te lăsa păcălit de sondaje, de bășcălii sau de intoxicări. Nu lăsa propaganda să te convingă că „e gata făcută”. Niciodată nu e gata.
Și dacă ești întrebat în sondaje, răspunde fix cum vor să audă. Să creadă că totul e sub control. Să-și doarmă somnul liniștit înainte de vot. Și când se trezesc... surpriză!
România are acest talent ciudat de a-și răsturna destinul în ultimele secunde. Poate de data asta, o va face râzând.
Pentru că da, poate fi o comedie. Una în care Sistemul joacă în fundul gol.
Votați. Și zâmbiți larg. Nu pentru ei. Ci pentru ziua de după.
De Viorel NICOLAE
Comentarii
Trimiteți un comentariu