Observăm un fenomen foarte interesant: indiferent cine și pe ce ton cheamă oamenii la proteste, indiferent de forma protestului, indiferent de ziua și ora protestului, există o paralizie generală.
Sigur că Bucureștiul rămâne principalul front de luptă, din motive de instituții centrale, putem discuta și despre restul orășelelor, dar presupunând că în Brăila ies 500 de mașini în centru și blochează traficul, vă garantez noi că nu se întâmplă nimic fără repetarea fenomenului la nivel național, deci orășelele noastre mai modeste ca importanță nu pot trage un semnal decisiv decât printr-o sincronizare extraordinară, puțin probabil să se întâmple.
Este evident că eficiența protestelor în capitală e greu de concurat, fără ca asta să constituie o scuză, dar constituie un factor demotivant pentru restul țării. Însă nici prezența instituțiilor centrale, nici demografia generoasă, nici traficul din București, care poate fi dat peste cap destul de ușor în puncte cheie, atrăgând atenția, nici prezența principalelor televiziuni în stradă nu reprezintă un factor motivant pentru bucureșteni — iată, nici măcar în formula protestului cu mașini, preluând modelul canadian.
Această lipsă de motivație se transmite vrând-nevrând în final și celor câțiva activiști civici dispuși să inițieze proteste. Dacă ne uităm la profilul și la discursul oamenilor cu audiență generoasă care încearcă să mobilizeze bucureștenii, vom constata că ei sunt foarte, foarte diferiți, deci mesajul este exprimat pe toate vocile posibile. Și nimic!
Singurele proteste consistente sunt cele inițiate de partide, pentru că există acea disciplină care permite mobilizarea la comandă. Pe urmă vin și cetățeni care nu aparțin partidelor, dar fără nucleul acela care să dea tonul și care să asigure evenimentul gata creat înainte ca omul să pornească de acasă, nu merge nimic. În alte cuvinte, oameni care nu se cunosc nu vor ieși să formeze chiar ei nucleul niciodată — nici măcar la un protest cu mașini.
Și atunci întrebăm așa, încercând să înțelegem fenomenul: cei care sunteți din București, credeți că s-ar putea constitui vreodată nucleul acela printr-o listă nominală care să dea tonul de câte ori e nevoie? Uite, vreo 30 de șoferi călare care să deschidă parada.
De protestele pedestre nici nu ne legăm, că alea sunt pentru olimpici. E important să înțelegem unde greșim, pentru că în condițiile în care nu merge, e clar că greșim undeva. Nu ne interesează ce preferințe aveți în materie de “lider al străzii”, luați-vă ce reper doriți sau niciunul, poate mai bine. Este clar că undeva trebuie schimbat ceva, departe de mine orice urmă de reproș — mie asta îmi vine acum în minte, necesitatea unui nucleu de care să se lipească lumea.
Așadar, CREDEȚI CĂ AR FI POSIBILĂ CONSTITUIREA UNUI GRUP DE 30 DE VITEJI PE ROȚI CARE SĂ DESCHIDĂ EXPOZIȚIA ZILNICĂ DE MAȘINI ANTI-STARE DE ALERTĂ DIN PIAȚA VICTORIEI?
De Anca Radu
Comentarii
Trimiteți un comentariu