Cum S-a Ajuns la Punctul de a Discuta Despre „Relocarea” Palestinienilor Ca pe o „Proprietate Imobiliară”?

Beniamin Netanyahu a revenit pentru a doua oară în două luni la Casa Albă, cu intenția de a negocia despre taxe vamale de 17%, dar realitatea discuțiilor sale din spatele ușilor închise este mult mai tulburătoare. În timp ce statul israelian primește ajutoare financiare uriașe de la Statele Unite, aproape 30 de miliarde de dolari doar din 2021, realitatea din Gaza devine tot mai sumbră. În loc de soluții pentru pace, lideri internaționali ca Donald Trump continuă să își exprime opinii ridicole despre „zona libertății” și „proprietăți imobiliare” în Fâșia Gaza, un teritoriu pe care îl consideră „nevaloros”, fără a ține cont de masacrul în desfășurare.

Trump a sugerat într-o discuție recentă că ar fi o soluție pentru „mutați oamenii din Gaza în alte țări”, ignorând complet suferințele umane, genocidul și discriminarea sistematică la care palestinienii sunt supuși. Poate că această retorică ar părea doar un capriciu al unui fost președinte american, dar ea reflectă o mentalitate mai largă despre „problemele imobiliare” în regiune, susținută de un lobby politic ce nu se oprește nici în fața crimelor de război.

Netanyahu, susținând că palestinienii nu ar fi fost niciodată „închiși” în Gaza, încearcă să ascundă adevărul despre un teritoriu transformat într-un lagăr de concentrare modern. Israelul controlează fiecare aspect al vieții din Gaza, inclusiv comunicațiile, resursele și mișcările oamenilor. Chiar și în fața dovezilor clare de abuzuri, liderii internaționali se fac că nu înțeleg realitatea sau, mai grav, se fac că nu o văd, de teamă că ar pierde susținerea politică sau financiară.

Planurile de relocare, menționate încă din 2023, nu sunt o noutate, iar Israelul a discutat deschis cu privire la „mutarea” palestinienilor în alte state, fără să ofere niciun detaliu despre care ar fi acelea. Aceste propuneri sunt parte dintr-o strategie mai largă, care include impunerea unui sistem de migrație forțată, iar țările europene care se declară „pro-drepturile omului” se fac că nu observă acest plan abject. România, ca și alte națiuni, riscă să fie prinsă în acest proiect care amenință să schimbe demografia și stabilitatea regională.

Astfel, în loc să se discute despre drepturile fundamentale ale oamenilor, cum ar fi dreptul la viață, la securitate și la autodeterminare, suntem martorii unui scenariu în care crimele de război sunt normalizate, iar suferințele poporului palestinian sunt ignorate. Nici Europa, nici America nu se ridică la înălțimea așteptărilor privind apărarea drepturilor omului. În schimb, aceleași guverne care se declară „suveraniste” și „democratice” aleg să sprijine, prin tăcerea lor, proiecte de distrugere a unor popoare.

De Viorel NICOLAE