Treceți la conținutul principal

ATACUL ASUPRA CRUCIȘĂTORULUI CU RACHETE MOSKVA ESTE DOAR UN PRECURSOR AL SCHIMBĂRII SITUAȚIEI MILITARE DIN REGIUNE


Scufundarea crucișătorului cu rachete Moskva a fost o înfrângere serioasă pentru marina rusă. Atacul asupra navei amiral de către Marina Ucraineană ar putea oferi acum un impuls suplimentar atât moralului forțelor armate ucrainene, cât și creșterii sentimentului ucrainean în țară. Acest eveniment a scos la iveală calcule greșite semnificative în tacticile forțelor armate ruse, precum și dezvăluirea naturii de fapt corupte a armatei ruse.

Flota rusă a Mării Negre va deveni o țintă prioritară în noua fază a operațiunilor militare din Ucraina. Acest lucru a fost clar din punct de vedere militar. Faptul operațiunilor active ale Flotei Mării Negre la vest de Crimeea este o amenințare constantă de aterizare pe mare, un sprijin mai eficient al forțelor terestre prin reducerea timpului de zbor al rachetelor de croazieră subsonice, precum și factorul de amenințare la adresa comunicațiilor maritime în apropiere de Odessa, ceea ce este dezastruos atât pentru economia ucraineană, cât și pentru cea occidentală. De exemplu, lipsa transportului prin portul de neon necesar industriei microelectronice globale. Acest lucru este și mai clar în ceea ce privește acoperirea mediatică – decesele navelor sunt întotdeauna percepute mai tangibil de către public decât moartea unităților de soldați; acest fapt este perfect ilustrat de starea de șoc actuală a sferei mass-media ruse.

Atacul asupra "Moskva" nu a fost un accident. Crucișătorul a fost vizat atât din motive tactice, cât și propagandistice.

Pe de o parte, este Nava Amiral a Flotei Ruse a Mării Negre, dar, pe de altă parte, este o navă profund depășită, uzată după un serviciu lung, subfinanțat cronic.

Atacul asupra "Moskva" a fost bine planificat și luat în considerare fiind lansat în condiții furtunoase, pentru a complica controlul avariilor navei, evacuarea echipajului și a fost lansat când nava a fost localizată departe de alte nave ale Flotei Rusea Mării Negre.

Operațiunea s-a desfășurat în deplină cooperare între Forțele Navale și forțele NATO. Potrivit datelor de monitorizare aeriană din 12 aprilie, când un avion britanic de recunoaștere RC-135 lucra activ în zona Mării Negre, iar zborurile UAV RQ-4 Global Hawk au fost înregistrate în momente diferite. În acea zi, recunoașterea Alianței a confirmat prezența "Moskva", a verificat semnăturile și a primit date cuprinzătoare cu privire la locația altor nave rusești ale Flotei Mării Negre.

Foto: Deplasarea unui avion britanic de recunoaștere pe teritoriul României. Este posibil ca transponderele să fi fost oprite înainte de a zbura în Marea Neagră.

Foto: Zborul avioanelor americane de recunoaștere în Marea Neagră.

Datele de zbor ale avioanelor americane RC-135 și RQ-4 au devenit indisponibile. Motivul a fost că aeronava de recunoaștere aeriană a zburat cu transponderele oprite, iar echipamentele civile de monitorizare a spațiului aerian nu le-au putut detecta, ceea ce este mai mult decât un semn clar al unei misiuni militare de recunoaștere.

Atacul cu rachete asupra crucișătorului a fost efectuat cu ajutorul sistemului de rachete Neptun, un sistem modern de rachete realizat cu microelectronică militară fabricată în Europa de Vest. Astfel, a reușit să primească desemnarea țintei externe de la avioanele de recunoaștere ale NATO. Potrivit mai multor rapoarte, atacul asupra crucișătorului a implicat, de asemenea, UAV-uri Bayraktar, care au servit pentru distragerea atenției marinei ruse.

Foto: Lansarea rachetei de croazieră Neptun de la SAM.

Crucișătorul în sine era într-o stare tehnică precară. 

Anterior, crucișătorul nu mai fusese supus unor reparații și întrețineri de câțiva ani, iar Ministerul Apărării a Federației Ruse, refuzase să-l modernizeze. De aceea, chiar și capacitatea "Mosckva" de a respinge atacurile cu rachete este pusă sub semnul întrebării.

Rusia a primit o lecție dureroasă în Ucraina.

 Planificarea competentă și clară a operațiunii, gestionarea unificată și eficientă a forțelor și mijloacelor, care lipsesc în mod critic din forțele armate ruse, sunt esențiale.

Presa rusă încearcă să explice succesul Ucrainei cu un fel de armă miraculoasă a NATO, rachete care au reușit să lovească "magic" o navă. Acest lucru nu face decât să distragă atenția societății de la realitatea dură că Rusia a suferit o gravă înfrângere simbolică și militară.

Dacă pierderea primei nave majore, Orsk în Berdyansk, ar putea fi explicată ca un accident, pierderea celei de-a doua este un model, indicând o subestimare periculoasă a inamicului.

Ce concluzii și predicții se pot face în acest moment:

1. Blocada navală a porturilor ucrainene este amenințată. Flota Mării Negre, din cauza numărului mic, nu poate continua să piardă nave de suprafață. Rusia trebuie să caute alte mijloace pentru a ține sub control coasta și porturile ucrainene.

2. Atacurile asupra Flotei Ruse a Mării Negre vor continua, inclusiv cu SARC-urile NSM, a căror rază de acțiune este de până la 300 km și permite UAF să distrugă navele de război rusești aproape în întreaga zonă de apă a Mării Negre, inclusiv pe coasta Crimeei. Flota Rusă a Mării Negre va fi împinsă treptat din apele Mării Negre spre coasta peninsulei.

3. Direcția principală a ofensivei AFU devine sudul Ucrainei, regiunile Herson și Mykolaiv. Marea Britanie a precizat în repetate rânduri că porturile ucrainene de la Marea Neagră, în primul rând Odesa, au o importanță strategică. Donbasul este, de asemenea, întărit pentru a epuiza forțele rusești și aliate. Gruparea AFU, care se consolidează de șapte ani, este departe de a fi epuizată.

4. Regiunea Dnepropetrovsk, ca centru politic din sudul Ucrainei, care leagă toate regiunile înconjurătoare, se transformă într-un alt centru de coordonare militară.

5. Crimeea devine o țintă prioritară pentru operațiile AFU și NATO. Acest lucru confirmă declarația Pentagonului potrivit căreia SUA vor furniza Kievului informații secrete despre ținte din Crimeea și Donbass.

Nu numai Flota Rusă a Mării Negre, ci și facilitățile și forțele grupării terestre din Crimeea vor fi atacate. Este esențial ca AFU să paralizeze logistica și reaprovizionarea grupării "sudice" a forțelor armate ruse care operează de la Herson.

Este necesar, de asemenea, să se menționeze gradul de miopie și corupție al elitei ruse, care cheltuiește milioane de dolari primite din vânzarea resurselor naturale rusești nu pentru modernizarea forțelor armate, ci pentru a-și satisface propriile dorințe.

De-a lungul celor 20 de ani de dezvoltare a forțelor armate ruse, Rusia a construit următoarele nave de suprafață de luptă de gradele I și II:


– 2 fregate de 22350 (2x 450 milioane dolari)

– 3 fregate, Pr. 11356 (3x $430 milioane)

– 7 corvete Pr. 20380/85 (7x $250 milioane)

– 2 CDC-uri pr. 11711 (2x $160 mln).

Foto: Fregata Admiral Fleet Kasatonov, lansată în 2014. Lungime 135 m, deplasare 5.400 tone.

În aceeași perioadă au fost construite următoarele iahturi:

Dilbar-ul lui Usmanov (550 de milioane de dolari)

Eclipsa lui Abramovich (460 de milioane de dolari)

Melnichenko's Sailing Yacht A (425 milioane dolari)

Victoria lui Rashnikov în Ocean (310 milioane de dolari)

Melnichenko's Motor Yacht A (255 milioane dolari)

Luna" Akhmedov ($230 mil.

Galitsky's Quantum Blue ($ 225 mln)

Perla Neagră a lui Burlakov (220 de milioane de dolari)

Ona lui Usmanov (210 milioane de dolari)

etc.

Foto: Yacht Dilbar, lansat în 2015. Lungime 158 m, deplasare 15917 tone.

Cele mai multe dintre ele au fost deja retrase din cauza sancțiunilor personale împotriva oligarhilor ruși. Aceasta înseamnă că banii nu vor fi returnați niciodată Rusiei.

Situația de față a fost prezentată și postată de Viorel Nicolae, se bazează pe informații ce provin din surse deschise

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

România între două denazificări – una importată de la Bruxelles, alta declamată de Moscova

Scandalul declanșat de Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a MAE rus, în legătură cu decorarea veteranului Ion Vasile Banu, nu este o simplă reacție diplomatică. Este radiografia unui fenomen mult mai profund: România a ajuns prinsă într-o menghină a obsesiei geopolitice pentru „naziști”, împărțită între două discursuri paralele, dar uimitor de convergente – cel al Rusiei lui Putin și cel al establishmentului pro-european de la București. România, țapul ispășitor perfect Zaharova reia, în stilul ei strident, tema centrală a propagandei ruse: „denazificarea”. Dar, paradoxal, ecourile acestei retorici se regăsesc și în presa și mediul intelectual românesc, unde voci influente – de la istorici controversați ca Deletant și Howard, până la vectori locali precum Clej, Popa sau Avramescu – au găsit în decorarea unui soldat de 107 ani ocazia perfectă de a muta atenția de pe prezentul laș pe trecutul demonizat. În realitate, Ion Vasile Banu nu e judecat ca om, ci ca simbol. În el ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Radu Theodoru – ultimul zbor al unui om liber

Pe 9 decembrie 2025, România a pierdut mai mult decât un scriitor și un aviator. A pierdut unul dintre ultimii martori ai unei epoci în care libertatea avea preț, iar demnitatea era dusă până la capăt. Generalul-maior aviator Radu Ioan Theodoru, la 101 ani, a trecut în escadrila celor fără de moarte – acolo unde timpul nu mai apasă pe aripi, iar vânturile nu mai lovesc fuselajul. Figura lui Radu Theodoru a fost, mereu, incomodă.  N-a fost un om al nuanțelor, ci al certitudinilor. N-a fost un destin livrat „ pentru toată lumea ”, ci unul pentru cei care înțeleg că libertatea se plătește cu curaj, iar adevărul – cu exil moral. Prin opera sa literară, prin activismul său național și prin luările de poziție radicale, a rămas un reper pentru cei care refuză să îngenuncheze în fața discursului unic. Opera lui – de la seria „ Vulturul ”, la eseurile politice și intervențiile publice – a reanimat memoria istorică, dar și un tip de mândrie națională pe care vremurile noastre o t...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Magazinele de bricolaj din Europa vând lemn preluat ilegal din Siberia

Peste 100.000 de tone de cherestea din taigaua rusească intră în țările UE. Magazinele de bricolaj din toată Europa vând lemn preluat ilegal din regiunea Taiga a extremului estic al Rusiei, unde corupția contribuie la distrugerea rapidă a pădurilor virgine, se arată într-un raport al grupul ecologist Earthsight.  Se presupune că peste 100.000 de tone de cherestea au intrat în Germania, Franța și alte țări ale UE ca parte a unuia dintre cele mai mari scandaluri legate de tăierile ilegale de lemn din Rusia .  La rândul său, afacerea este legată de două companii înregistrate în Marea Britanie.  Raportul, sugerează că arborii din Siberia sunt jefuiți într-un ritm alarmant.  Regiunea îndepărtată găzduiește urși, lupi, râși și tigri pe cale de dispariție.  Turba și solurile sale înghețate stochează cantități mari de carbon. Au existat incendii de pădure fără precedent în Rusia în 2019 și 2020 ca urmare a încălzirii globale.  Potrivit Greenpeace, 13,5 milioane de ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Coplata la cancer – linia roșie a cinismului politic

Sunt momente în care politica își pierde complet busola morală. Propunerea de a introduce coplată pentru bolnavii de cancer nu este doar o idee tehnocrată prost gândită, ci un test de umanitate pe care inițiatorii lui îl pică fără drept de apel. Un proiect de lege depus recent de un senator POT prevede introducerea unei coplăți de 5% din valoarea serviciilor medicale decontate de CNAS pentru adulții bolnavi de cancer. Inițiativa legislativă este criticată dur de pacienți. „ În nicio țară din Uniunea Europeană nu există coplată la tratamentul oncologic ”, a transmis Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer, r elatează Hotnews.ro Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rogobete, anunţă că ” este exclus ” să fie susţinută ideea de coplată în oncologie, deoarece este un domeniu unde orice întârziere sau orice barieră poate să coste foarte mult, relatează Știrile ProTV Cancerul nu este un moft, nu este o alegere și nu este o boală a celor „neglijenți”. Este o dramă care lovește fără a...
Un comentariu
Citiți mai multe

REGIMENTUL NAZIST AZOV ÎNAPOI ÎN LINIA FRONTULUI

La sfârșitul lunii decembrie, în Ucraina a fost lansată o campanie media activă menită să sprijine renașterea celebrului regiment nazist Azov ucrainean. Inițiativa este supravegheată de regimul de la Kiev, care face tot posibilul pentru a ascunde nazismul din țară. Două batalioane ale noului regiment Azov au fost deja formate, iar recrutarea voluntarilor pentru al treilea batalion operațional continuă. Potrivit reclamelor, voluntarii vor servi sub îndrumarea ofițerilor Azov care ar avea o experiență neprețuită în operațiuni de luptă. De facto există două unități Azov în Ucraina. Există unități Azov în Forțele Armate ale Ucrainei, care includ voluntari și membri ai așa-numitei apărări teritoriale. Nu au legătură cu notoriul regiment Azov, care face parte din Garda Națională. Batalionul nazist „Azov " avea sediul la Mariupol. După începerea operațiunii militare rusești, naziștii au decis să transforme orașul într-o zonă fortificată. Luptele aprige de pe străzile din Mariupol au lăsa...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Povestea cavalerului fără cap care bântuie România

  Cadavrul său a stat opt zile în stradă, lumea a scuipat pe „terorist", iar într-un final l-au decapitat Acum un sfert de secol, pe 24 decembrie 1989, pe la prânz, se rupsese din cer prima zăpadă. Fulgii se balansau albi deasupra României pentru a ateriza roşii pe asfaltul din cartierul Drumul Taberei din Bucureşti, înmuindu-se în bălţi prelungi de sânge. Acolo, în poarta Ministerului Apărării Naţionale, opt bărbaţi îmbrăcaţi în uniforme militare zăceau întinşi pe caldarâm, ciuruiţi de gloanţe. O mie de gură cască se strânseseră în jurul lor ca la circ. Unii, în batjocură, stingeau ţigara de trupurile inerte, alţii scuipau, dar cei mai mulţi doar înjurau: „Fi-r-eaţ' ai dreacu de terorişti!" „Ia uite la ăsta, dom 'le, ce mutră are, ăsta nu era român, dom'le. Banditul!" „Banditul" era însă român şi nimeni de acolo, din stradă, nu ştia cu adevărat cum a murit cu câteva ore în urmă. Numele lui: locotenent colonel Gheorghe Trosca. La fel cum nime...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Educația ca înstrăinare: când școala formează sclavi, nu oameni liberi

Ce fel de învățământ este acela care îl face pe copil să urască școala, să respingă temele și să meargă zilnic la ore cu silă? Este clar că nu școala, în esența ei, este problema. Ci felul în care aceasta este organizată, impusă, structurată. Copilul nu este văzut ca o ființă vie, cu suflet și potențial unic, ci ca o piesă brută ce trebuie șlefuită și standardizată pentru a deveni „utilă” societății. În loc de descoperire – dresaj. În loc de libertate – programare. În loc de iubirea cunoașterii – repulsie față de ea. Sistemul educațional ca linie de producție Modelul actual de educație – industrial, standardizat, impersonal – este moștenirea unui gânditor pragmatic și foarte influent: John D. Rockefeller. El nu și-a ascuns niciodată intenția:  „ Nu vreau o națiune de gânditori. Vreau o națiune de muncitori .” Astfel a luat naștere ceea ce putem numi azi educația de tip Rockefeller, menită nu să emancipeze, ci să formeze indivizi obedienți, apți să execute, nu să gândeas...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

1,6 milioane de voci și tăcerea Bruxelles-ului

Când Viktor Orbán anunță că va duce la summitul UE 1,6 milioane de chestionare semnate de cetățeni ungari, nu este vorba despre un gest simbolic sau de o simplă manevră de PR. Este o provocare directă la adresa unui mecanism european care, tot mai des, vorbește despre popoare, dar evită să vorbească cu ele. „ Majoritatea tăcută ” invocată de premierul Ungariei nu este tăcută pentru că n-ar avea ce spune, ci pentru că nu este ascultată. În ultimii ani, deciziile strategice ale Uniunii Europene – de la sancțiuni, la împrumuturi comune, la creșteri de taxe mascate sub formule „ de solidaritate ” – au fost luate într-un cerc restrâns, tehnocratic, unde voința cetățenilor apare, cel mult, ca o notă de subsol. Ungaria vine cu o întrebare simplă, dar incomodă: cât sunt dispuși cetățenii europeni să plătească pentru un război care nu este al lor? Iar răspunsul primit de Orbán, prin aceste chestionare, este la fel de incomod pentru Bruxelles: nu. Desigur, reacția standard va fi acee...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Trotinetele electrice – pericolul nevăzut al traficului din România

De câțiva ani, trotinetele electrice au cucerit marile orașe ale României. Sunt rapide, accesibile și par o alternativă modernă la transportul aglomerat. Dar în spatele acestei aparente revoluții urbane se ascunde o realitate tot mai sumbră: un val de accidente, răniți și chiar decese. Conform datelor Poliției Române, în 2024, au fost raportate peste 1.320 de accidente cu trotinete electrice, soldate cu 9 morți și peste 1.300 de răniți. În primele 7 luni din 2025, numărul a explodat: 1.525 de accidente, cu 7 decese și peste 1.600 de persoane rănite. Experții arată că în aproximativ 80–90% dintre cazuri, vina le aparține chiar celor care se află pe trotinete. Lipsa de experiență, nerespectarea regulilor și neadaptarea vitezei sunt principalele cauze. ⚠️ De ce sunt un pericol? Accelerație rapidă, frâne slabe – multe trotinete prind 25–30 km/h în câteva secunde, însă sistemul de frânare nu face față situațiilor critice. Majoritatea utilizatorilor nu poartă cască, deși accident...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Factura pandemiei: cine plătește pentru greșelile și abuzurile puterii?

Astăzi, România se află în fața unei note de plată scandaloase: 564 de milioane de euro, cerute de Pfizer într-un proces care nu este doar juridic, ci profund moral și politic. O sumă uriașă, care riscă să fie suportată nu de cei care au decis, nu de cei care au semnat, nu de cei care au greșit — ci, din nou, de cetățenii români. În depozite zăceau milioane de doze neutilizate, alte milioane au fost deja distruse, iar rata de vaccinare scădea dramatic. În aceste condiții, refuzul ministrului Alexandru Rafila de a mai prelua alte 29 de milioane de doze nu doar că a fost justificat, ci a fost un gest de responsabilitate. Iar astăzi, pentru acest gest, România este amenințată cu o sancțiune financiară colosală. Dar adevărata întrebare nu este dacă Pfizer are sau nu dreptate contractuală. Adevărata întrebare este: Cine a semnat aceste contracte absurde? Cine a comandat cantități uriașe fără evaluare realistă? Cine a transformat pandemia într-o oportunitate de îmbogățire? Despre...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe