Austeritate pentru români, paradis fiscal pentru multinaționale?

Cum și-au votat pensionarii și bugetarii călăul – și de ce va durea mai mult decât în 2010

Alegerile au trecut. România are un nou președinte: Nicușor Dan. Însă odată cu instalarea acestuia în fruntea statului, vin și primele semnale legate de direcția economică a țării. TVA-ul urmează să crească, apar discuții despre concedieri în sectorul public, se vorbește deschis despre reducerea salariilor și „reformarea aparatului bugetar”.

Suna familiar? Da. Dar dacă în 2010 măsurile de austeritate veneau pe fondul crizei economice globale, astăzi vin pentru că altcineva trebuie protejat: multinaționalele.

 Ce nu spune nimeni în prime-time: banii scoși din România „legal”

Ani de zile, România a pierdut miliarde de euro prin practici de optimizare fiscală: facturări între firme din același grup, taxe pe „consultanță”, redevențe, comisioane și „servicii” abstracte livrate de companiile-mamă din afara țării.

Nu e evaziune clasică. E ceva mai elegant, mai curat. Și complet legal, în logica capitalismului global: banii se scurg din România către sediile din Vest, acolo unde e „imperiul” economic. Iar în locul lor rămâne un buget tot mai gol și o populație tot mai nervoasă că „statul nu are bani”.

Cine plătește nota de plată? Fix aceia care au pus ștampila pe Nicușor Dan: pensionarii și bugetarii.

Ironia amară: și-au votat călăul

Pensionarii și funcționarii de la stat l-au respins pe George Simion – candidatul care, oricât de controversat ar fi, promitea o luptă frontală cu multinaționalele și o reorientare spre interesul economic național.

Au pus botul la etichetele cu „extremist”, „prorus”, „anti-european”. Au preferat confortul aparent al „omului de la oraș”, cu discurs tehnic și ton calm: Nicușor Dan. Și acum, exact acești alegători vor fi printre primii afectați.

Nu Simion le taie pensia, ci Nicușor. Nu Simion le dă afară copiii din instituții publice, ci Bolojan. Nu Simion crește TVA la alimente, ci noul guvern de „dreapta pro-europeană”.

Sovromurile 2.0

Cuvântul „Sovrom” provoacă fiori istoricilor: companii mixte româno-sovietice care, în anii ’50, au drenat resursele României către URSS. Astăzi, conceptul revine cu un nou înțeles. Nu mai vine de la Moscova. Vine de la Bruxelles, Londra, Paris și New York. Sub forma multinaționalelor care, cu protecție politică, scot profiturile din țară fără să plătească aproape nimic înapoi.

Iar când bugetul crapă, nu ele sunt chemate să contribuie. Nu se modifică impozitele pe profituri transferate, nu se plafonează redevențele la resurse naturale. Se taie din pensii. Se dă afară din școli. Se închide robinetul la „asistații” locali.

🧠 Sindromul Stockholm politic

Românii, în special cei mai vulnerabili, au ajuns să se identifice cu agresorul. Acceptă austeritate, „pentru binele economiei”. Acceptă șomajul copiilor lor, „ca să nu ne ia FMI-ul gâtul”. Acceptă TVA mai mare, „că așa e peste tot în UE”.

E sindromul Stockholm în variantă electorală: își îndrăgesc călăul, îl aplaudă, îl votează. Iar când încep să simtă biciul politicii economice, tot pe ei se dau vina.

 Final: am avertizat, dar n-ați ascultat

Mirel Palada scrie, pe un ton acid, că el a avertizat. Că a fost „Cassandra probabilistică”. Că exact ce a spus că se va întâmpla, se întâmplă. Și că, din nou, românii află adevărul doar când e prea târziu.

Poate că e exagerat. Poate că tonul e prea dur. Dar întrebarea rămâne:

> De ce plătesc întotdeauna cei mici, în timp ce profiturile mari scapă?

Și de ce, din patru în patru ani, tot noi alegem biciul – sperând că măcar de data asta va durea mai puțin?

 Distribuie dacă și tu crezi că multinaționalele trebuie să contribuie la bugetul României, nu doar să scoată profituri.

De Viorel NICOLAE