Organizația Mondială a Sănătății – prin Biroul Regional pentru Europa – și BZgA au lansat un document-cadru curajos, care propune introducerea unor standarde minime pentru educația sexuală în cele 53 de țări din regiunea europeană. Nu e o propunere radicală, ci o reacție firească la o realitate alarmantă: creșterea cazurilor de HIV, ITS, sarcini neplanificate și violență sexuală în rândul tinerilor.
Problema nu e lipsa informației – ci lipsa informației corecte, științifice, accesibile. În locul unei educații sexuale holistice, bazate pe respect, empatie și autocunoaștere, mulți tineri primesc tăceri rușinate, interdicții rigide și o avalanșă de mituri de pe internet. Ce învață din asta? Că sexualitatea e un subiect rușinos. Că nu e în regulă să întrebi, să simți, să cunoști.
Educația sexuală holistică nu înseamnă promovarea sexualității, ci învățarea respectului – față de sine, față de celălalt, față de propriul corp. Înseamnă prevenție, siguranță, asumare. Înseamnă ca un adolescent să știe ce este consimțământul, cum se protejează de abuz, cum își poate exprima sexualitatea fără teamă sau vină.
Și totuși, în multe țări europene, inclusiv în România, dezbaterea pe acest subiect e în continuare sabotată de dogme și de o frică ipocrită. De ce? Pentru că e mai comod să ignori decât să reformezi. E mai ușor să lași generațiile viitoare în ceață decât să investești în profesori formați, curriculum relevant și politici curajoase.
Dar ce nu înțelegem e că tăcerea noastră costă. Costă în adolescenți traumatizați, în mame minore, în relații toxice, în lipsa consimțământului. Și toate acestea nu dispar dacă le băgăm sub preș.
Avem nevoie de educație sexuală holistică. Nu mâine. Azi.
Dacă vrem tineri care știu să se protejeze, să respecte și să iubească sănătos, trebuie să ieșim din ipocrizie și să-i înarmăm cu cunoaștere, nu cu frică.
De Viorel NICOLAE
Comentarii
Trimiteți un comentariu