Gardianul România

Când Viktor Orbán anunță că va duce la summitul UE 1,6 milioane de chestionare semnate de cetățeni ungari, nu este vorba despre un gest simbolic sau de o simplă manevră de PR. Este o provocare directă la adresa unui mecanism european care, tot mai des, vorbește despre popoare, dar evită să vorbească cu ele. „ Majoritatea tăcută ” invocată de premierul Ungariei nu este tăcută pentru că n-ar avea ce spune, ci pentru că nu este ascultată. În ultimii ani, deciziile strategice ale Uniunii Europene – de la sancțiuni, la împrumuturi comune, la creșteri de taxe mascate sub formule „ de solidaritate ” – au fost luate într-un cerc restrâns, tehnocratic, unde voința cetățenilor apare, cel mult, ca o notă de subsol. Ungaria vine cu o întrebare simplă, dar incomodă: cât sunt dispuși cetățenii europeni să plătească pentru un război care nu este al lor? Iar răspunsul primit de Orbán, prin aceste chestionare, este la fel de incomod pentru Bruxelles: nu. Desigur, reacția standard va fi acee...

Avertismentele autorităților nipone au declanșat valuri de speculații și teamă globală, dar realitatea este mai nuanțată decât știrile alarmiste care circulă pe internet. Relatează Time.com În Pacific, țara care trăiește zilnic în umbra cutremurelor este Japonia. Recent, autoritățile nipone au emis un avertisment rar privind posibilitatea unui „ mega-cutremur ”, după o serie de seisme puternice care au lovit nord-estul arhipelagului. Mesajul oficial, gândit pentru vigilență și pregătire, a fost transformat rapid într-o avalanșă de titluri panicarde. În doar câteva ore, internetul s-a umplut de zvonuri, inclusiv afirmația că „ Japonia cere străinilor să părăsească țara ”. Un neadevăr complet. Nici o instituție oficială nu a emis un asemenea ordin. Dar într-o lume obosită de crize, panica circulă mai repede decât faptele. Adevărul este că Japonia a ridicat nivelul de alertă dintr-un motiv simplu: responsabilitate. Cutremurele nu pot fi prezise cu exactitate, iar un stat matur...

Există momente în istorie când o simplă lozincă devine mai mult decât un slogan de campanie. Devine o chemare, un strigăt colectiv, o revoltă tăcută care mocnește în interiorul unei societăți și apoi izbucnește, obligând lumea să-și regândească traseul. Așa s-a născut Revoluția MAGA — Make America Great Again — un fenomen care, dincolo de culoarea politică a lui Donald Trump, a pus în discuție fundația unui sistem global construit timp de decenii. Pentru unii, MAGA este răspunsul firesc la aroganța elitelor globale. Pentru alții, este semnul unei fracturi periculoase. Dar un lucru nu poate fi contestat: MAGA nu este doar politică americană. Este un simptom global. America care nu se mai regăsește în America Statele Unite erau considerate multă vreme mecanismul perfect: democrație stabilă, instituții solide, consens bipartizan în chestiunile esențiale. Apoi a venit globalizarea — cu fabrici mutate în Asia, cu migrație necontrolată, cu pierderea identității industriale și a ...

Pe 9 decembrie 2025, România a pierdut mai mult decât un scriitor și un aviator. A pierdut unul dintre ultimii martori ai unei epoci în care libertatea avea preț, iar demnitatea era dusă până la capăt. Generalul-maior aviator Radu Ioan Theodoru, la 101 ani, a trecut în escadrila celor fără de moarte – acolo unde timpul nu mai apasă pe aripi, iar vânturile nu mai lovesc fuselajul. Figura lui Radu Theodoru a fost, mereu, incomodă.  N-a fost un om al nuanțelor, ci al certitudinilor. N-a fost un destin livrat „ pentru toată lumea ”, ci unul pentru cei care înțeleg că libertatea se plătește cu curaj, iar adevărul – cu exil moral. Prin opera sa literară, prin activismul său național și prin luările de poziție radicale, a rămas un reper pentru cei care refuză să îngenuncheze în fața discursului unic. Opera lui – de la seria „ Vulturul ”, la eseurile politice și intervențiile publice – a reanimat memoria istorică, dar și un tip de mândrie națională pe care vremurile noastre o t...

Prezența la urne de doar 32% la alegerile pentru Primăria Capitalei nu este doar o statistică: este un semnal alarmant al unei generații de alegători dezamăgiți, obosiți și sceptici. Două treimi dintre bucureșteni au ales să stea acasă, iar acest absenteism nu poate fi ignorat. Este vocea tacită a celor care nu mai cred în promisiuni, în programe electorale sau în candidați care par mai preocupați de imagine decât de fapte. Politica locală din București a ajuns într-un punct critic: nu mai e suficient să propui proiecte frumoase sau să te lauzi cu realizări minore. Cetățeanul cere responsabilitate, transparență și soluții reale pentru problemele cotidiene: trafic, poluare, infrastructură, sănătate, educație. Dacă aceste nevoi nu sunt ascultate, votul devine opțional, iar democrația își pierde din esență. Absenteismul nu e doar un act de dezinteres, ci și un avertisment pentru clasa politică: fără reconectare autentică cu oamenii, fără înțelegerea frustrărilor lor, legitimit...

Nicușor Dan reușește, din nou, să transforme o simplă ieșire la vot într-un mic spectacol al auto-referențialității. Declarația lui – „ Demult n-am mai votat pe altcineva în afară de mine ” – e genul de replică ce pare spusă cu naturalețea cu care un om își amintește ce a mâncat la micul dejun, dar care ridică o întrebare serioasă: cât timp poate un politician să joace aceeași carte a outsiderului „ pur ”, chiar și după ce a ajuns președinte? De la Primăria București și până la Cotroceni, Nicușor Dan a trăit o carieră politică construită pe ideea că el nu e „ ca ceilalți ”. În realitate, a devenit un fel de specie aparte: politicianul care nu se recunoaște ca politician, omul care își construiește imaginea printr-o permanentă delimitare de sistem, chiar și atunci când conduce o parte din el. Replica sa, aparent amuzantă, e însă simptomatică. Vorbește despre un președinte care își cultivă cu obstinație imaginea de candidat etern, de om „ singur împotriva tuturor ”, deși a câ...

Scandalul declanșat de Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a MAE rus, în legătură cu decorarea veteranului Ion Vasile Banu, nu este o simplă reacție diplomatică. Este radiografia unui fenomen mult mai profund: România a ajuns prinsă într-o menghină a obsesiei geopolitice pentru „naziști”, împărțită între două discursuri paralele, dar uimitor de convergente – cel al Rusiei lui Putin și cel al establishmentului pro-european de la București. România, țapul ispășitor perfect Zaharova reia, în stilul ei strident, tema centrală a propagandei ruse: „denazificarea”. Dar, paradoxal, ecourile acestei retorici se regăsesc și în presa și mediul intelectual românesc, unde voci influente – de la istorici controversați ca Deletant și Howard, până la vectori locali precum Clej, Popa sau Avramescu – au găsit în decorarea unui soldat de 107 ani ocazia perfectă de a muta atenția de pe prezentul laș pe trecutul demonizat. În realitate, Ion Vasile Banu nu e judecat ca om, ci ca simbol. În el ...

Cazul profesorului irlandez Enoch Burke a devenit viral, fiind adesea prezentat în social media ca un „proces kafkian” sau o „pedeapsă pe viață pentru credință”. Relatează Fact Check . Povestea, însă, este mult mai complexă decât simpla opoziție față de pronumele elevilor trans, și merită analizată cu atenție. Burke, profesor la Wilson's Hospital School, s-a aflat de ani de zile într-un conflict cu instituția de învățământ după ce a refuzat să folosească pronumele cerute de o elevă trans. Din acest motiv, școala l-a suspendat și i-a interzis accesul la clasă. În loc să respecte decizia, profesorul a continuat să revină la școală, încălcând ordinele instanței. Consecința legală nu a venit din credințele sale religioase sau din opoziția față de identitatea de gen a elevilor, ci din refuzul de a respecta hotărârile legale. Astfel, încarcerarea sa este legată strict de „ dispreț față de instanță ” (contempt of court), iar nu de opiniile sale. În termeni juridici, Burke nu a...

Bruxelles, capitala Uniunii Europene, devine scena unei adevărate drame geopolitice și morale, relatează Reuters .  Pe de-o parte, fosta șefă a diplomației europene a fost arestată sub suspiciunea de fraudă și corupție, aruncând o umbră asupra credibilității instituțiilor europene. Pe de altă parte, aceeași capitală adăpostește sume uriașe de bani înghețate, provenite de la Rusia, bani pe care Uniunea s-a angajat să-i folosească pentru a sprijini Ucraina, dar pe care încă nu îi poate accesa din cauza unor obstacole juridice și politice. Spre deosebire de scenariile literare sau de filmele de spionaj, aici realitatea se desfășoară în săli de negocieri, în documente juridice și în declarații diplomatice. Germania și Suedia susțin ideea de a folosi activele rusești ca „ avans ” pentru sprijinirea Ucrainei, în timp ce Belgia, proprietarul simbolic al Euroclear și custodele majorității acestor fonduri, refuză să deschidă ușa. Motivul? Protejarea securității juridice, teama d...

Ucraina se află în pragul unui dezastru demografic și economic fără precedent, relatează Reuters . În urmă cu doar trei ani, populația țării depășea 42 de milioane; astăzi, cifrele oficiale o situează sub 36 de milioane. Dacă tendințele actuale se mențin, până în 2051, Ucraina ar putea avea doar 25 de milioane de locuitori. Un declin brutal, accentuat de scăderea natalității, creșterea mortalității și emigrarea masivă, care riscă să lase țara fără forța de muncă necesară reconstrucției și apărării. Războiul a devenit, în aceste condiții, un catalizator al declinului. Sacrificiile umane sunt incomensurabile, iar fiecare zi adaugă tensiune asupra unei societăți care se zbate între supraviețuire și prăbușire. Între timp, comunitatea internațională, de la Washington până la Bruxelles, caută soluții: armistiții, negocieri, presiuni politice. Dar realitatea este dură: Europa, cu toate declarațiile și amenințările, nu este pregătită să trimită trupe care să stabilizeze situația. Î...

Criza apei din Prahova nu este un accident. Nu este o întâmplare. Nu este rezultatul unei zile cu ploi prea multe sau al unui baraj „mofturos”. Este expresia perfectă a unui sistem decrepit, construit în anii ’60–’70, reparat doar când cedează și administrat de instituții care își pasează responsabilitatea cu aceeași ușurință cu care apa se scurge dintr-o conductă fisurată. Ceea ce s-a întâmplat în Prahova este simptomul unei boli vechi: dependența unui județ întreg de o infrastructură depășită și de o birocrație incapabilă să ia măsuri înainte ca tragedia să lovească. O criză anunțată cu o lună și jumătate înainte Documentele oficiale arată limpede: autoritățile știau cu săptămâni înainte că turbiditatea apei de la Paltinu va deveni o problemă. Știau că lucrările hidrotehnice la baraj vor tulbura apa. Știau că stațiile de tratare nu pot procesa nivelul de sedimente care urma să vină. Știau, dar nu au făcut nimic. Nu au creat rezerve. Nu au diversificat sursele. Nu au infor...