O întrebare grea: cum aflăm adevărul pe timp de război? Din păcate, nu prea avem cum. Se minte în draci, pentru influențarea opiniei publice.
Populația trebuie să susțină războiul. Să fie înfierbântată. Indignată la maxim. Plină de ură la adresa cotropitorilor. Cel puțin la fel de mult ca Joe Biden. Altfel, va fi greu spre imposibil să rabde sacrificiile care urmează. Și va fi dificil să aprobe, fără rețineri, funcționarea cazanului la foc continuu. Aprovizionarea non-stop cu armament greu și cu mercenari.
Dacă nu se întâmplă nimic special pe front, avem o problemă. Războiul nu trebuie să se banalizeze. Populația trebuie ținută în priză, implicată, adusă măcar virtual în prima linie. Acolo unde vedem sânge peste tot.
Acuzațiile de genocid, de măcel, sunt de o gravitate extremă. Și au darul de a escalada tensiunile. De a forța limitele. De a face, cumva, ca războiul să iasă din granițele Ucrainei.
Opinia publică trebuie să afle cât mai repede dacă acuzațiile lui Zelensky în legătură cu ”măcelul” de la Bucha sunt susținute de probe. E nevoie de o anchetă independentă, nu doar de declarații ale primarului, poze din satelit și filmulețe cu morți care fac din mână. Ele nu sunt credibile tocmai pentru că provin dintr-o singură sursă. O sursă direct implicată în conflict.
De altfel, până și publicația The New York Times a admis că ”autenticitatea informațiilor furnizate de autoritățile din Ucraina nu a putut fi verificată în mod independent”.
Totuși, vorbim despre un orășel de 36 de mii de locuitori, unde toată lumea se cunoaște cu toată lumea. Execuția a 400 de civili (invocată de ucraineni abia la câteva zile după retragerea rușilor) nu putea trece neobservată. Ar fi imposibil să nu existe martori oculari. Să nu existe mărturii ale localnicilor, ale rudelor celor dispăruți.
Până astăzi, nu am văzut nimic concludent. Am citit reportaje de la fața locului (inclusiv pe Hotnews era unul) făcute total neprofesionist. Nu reieșea deloc dorința jurnaliștilor de a afla adevărul.
Și totuși, afirmațiile autorităților din Ucraina au fost preluate instantaneu, fără o minimă verificare. Iar de aici încolo, a venit rândul politicienilor să-și manifeste ”profunda indignare”. Și să-l pună la zid, din nou, pe măcelar.
Astăzi, profesioniștii de la Gigi24 menționează doar că au fost descoperite ”cinci cadavre cu mâinile legate la spate”, în subsolul unui sanatoriu. Și aduc drept ”probe beton” niște imagini din satelit. Cum orășelul Bucha se află acum în mâna autorităților ucrainene, ar fi fost doar o chestiune de ore ca observatori independenți să obțină, în sfârșit, niște dovezi lămuritoare. Concludente.
Încă o dată: acuzațiile de ”genocid și măcel” sunt de o gravitate extremă. Escaladează la maxim conflictul. Ele trebuie lămurite rapid. Cu probe indubitabile.
Deocamdată văd doar o ceață densă. Aștept să se ridice. Altfel, există riscul să apară noi și noi astfel de ”incidente”, care să inflameze spiritele și să ducă războiul până într-un punct fără ieșire.
Suntem la doar câțiva pași de catastrofă. Iar politicienii tratează totul cu o superficialitate criminală.
De Adrian Onciu
Comentarii
Trimiteți un comentariu