Pentru orice om rațional, demersurile radicale ale Uniunii Europene în raport cu Ucraina sunt, dacă nu sinucigașe, cel puțin lipsite de temei. Făcute sub presiune, nu din prea mare dragoste pentru poporul ucrainean.
Până mai ieri, Ucraina nu era în ochii Occidentului decât ”cel mai corupt stat din Europa”. Percepția s-a schimbat complet nu din pricina primei rachete trase de ruși, ci pur și simplu ”la ordin”.
Fără discuție, faptul că Rusia ar ataca state NATO și ar ajunge până la Berlin nu reprezintă decât propagandă pură, convenabilă Statelor Unite. Adică principalului beneficiar al conflictului prelungit.
Așadar, unicul motiv al implicării trup și suflet al Uniunii Europene rămâne ordinul venit de la Casa Albă. Ordin generat de interesele geostrategice ale aliaților de peste ocean, în contextul de-globalizării accelerate de invazia în Ucraina.
Vizita la Kiev a șefei Comisiei Europene, pe lângă chestiuni ce țin strict de marketing, a fost menită să tranșeze o procedură rapidă de aderare la UE. ”Va dura săptămâni, nu ani”, a precizat Ursula von der Leyen.
Este o schimbare majoră de discurs. Dacă până mai ieri existau numeroase rețineri cu privire la aderare (și pe bună dreptate), după ”masacrul de la Bucha” lucrurile s-au schimbat radical. Am aflat, prin intermediul lui Geoană, că războiul va dura ani de zile. Cum, de altfel, bănuiam în urma numeroaselor demersuri legate de trimiterea de armament în Ucraina.
Un astfel de război de uzură, gen Afganistan, necesită nu doar eforturi materiale uriașe, ci și o propagandă care să arate justețea cauzei. Să implice permanent opinia publică din punct de vedere emoțional. Lozinca ”Ucraina suntem noi, Uniunea Europeană” are menirea să explice de ce rămânem trup și suflet alături de ”frații noștri”. De ce suferim în urma crizei financiare.
Chiar dacă aderarea nu se va concretiza în ”câteva săptămâni” sau luni, cum lasă de înțeles Ursula von der Leyen, subiectul va rămâne permanent pe tapet. Va deschide jurnale de știri în următoarea perioadă. Și asta va fi suficient.
Ungaria, prin dreptul de veto, poate în orice moment să se opună aderării Ucrainei. Și o va face, cât timp Orban va rămâne la putere. Adică cel puțin în următorii 4 ani. Dar asta nu schimbă datele problemei. Opinia publică va rămâne ancorată, va fi sensibilizată. E posibil ca atât von der Leyen, cât și Zelensky să conștientizeze pe deplin că-i vorba doar despre o piesă de teatru. Însă atât de necesară propagandei.
În lipsa Poloniei, Ungaria va rămâne calul de bătaie al globaliștilor. Deja Viktor Orban e comparat cu măcelarii din Est. Încă puțin și vom afla că-i un Hitler mai mic. ”Orban e un Putin. (…) De atâţia ani de zile îşi tot bate joc de Uniunea Europeană, o atacă, o sfidează. Ştiţi de ce face asta? Pentru Trianon!”, ne explică CTP, fără să clipească.
Oricine îl simpatizează pe Orban e un soi de măcelar. Oricine îi critică pe birocrații de la Bruxelles e un mic Putin. Vânătoarea de ”putiniști” e abia la început.
N-o să ne plictisim, vă garantez.
De Adrian Onciu
Comentarii
Trimiteți un comentariu