Iohannis, întrebat dacă România a trimis arme grele Ucrainei: Este înţelept ca în război să nu dai adversarului informaţii vitale. (Adevărul)
După cum rezultă din ultima dvs declarație, cam suntem. Și nu pentru că am fi dorit-o din tot sufletul. Ne-am înhămat (la ordin) la căruța care ar putea să ne ducă într-un mare hău.
Este evident că suntem printre cele mai active țări care pun umărul la efortul de război. Poate chiar la bătaie cu Polonia. Cu diferența că nu avem o gură atât de mare. Cu Iohannis la Cotroceni, ar fi fost imposibil, de altfel.
Așadar, am trimis mult armament (plus mercenari) pentru ca ucrainenii să învingă. Știind că nu au cum să învingă, ci doar să prelungească măcelul până la o dată convenabilă pentru Joe Biden.
De altfel, un general rus în retragere a pus pe tapet scenariul unei amenințări directe asupra Statelor Unite, de tipul crizei rachetelor din Cuba. O amenințare cu hipersonice ”la cinci minute distanță”. O mișcare capabilă să aducă Pentagonul mai repede la masa negocierilor. Vom vedea dacă se va pune în practică.
Până atunci, economia Germaniei dă semne evidente de recesiune. Scholz promite să vireze alte arme grele în Ucraina, în timp ce Rusia ar putea închide de tot robinetul de gaz. N-ar fi un răspuns direct proporțional cu victimele datorate lui Scholz, însă ar durea foarte rău. Și nu i-ar durea doar pe germani, ci pe mai toți europenii.
Cuprinși de frenezia războiului cu rușii (de parcă am vorbi despre o chestiune existențială), miniștrii lui Scholz au ignorat complet consecințele. Abia acum constată că nu au cum să transporte GNL-ul livrat de americani la fel de repede ca prin conducte. În total există aproape 500 de tancuri de transport GNL în întreaga lume, iar majoritatea sunt deja implicate în contracte pe termen lung. Ar fi trebuit s-o știe până și șoferul lui Scholz.
Doar că marioneta de la Berlin a fost strânsă cu ușa, iar interesele Germaniei au picat, brusc, pe ultimul loc.
Europa occidentală va suferi din punct de vedere economic mai mult decât vedem astăzi. Cel mai bine se va vedea la iarnă. După alegerile intermediare din Statele Unite, când se presupune că FED va tăia în carne vie, în încercarea de a opri dezastrul. Abia de atunci încolo va începe adevărata criză.
Iar dacă la Washington lumea (bună) va continua să trăiască în limite decente, aliații europeni vor plânge în pumni. Și se vor uita peste umăr, uimiți, speriați, debusolați. De parcă lovitura a picat de undeva din senin, fără vreun avertisment.
Bineînțeles, politicienii vor găsi rapid vinovatul. Îl știți, nu mai trebuie să-l numesc.
Oare mai are vreun sens să ne întrebăm dacă Iohannis se gândește ”cu îngrijorare” la români, din moment ce deja visează cu ochii deschiși la șefia NATO?
Situația de față a fost prezentată de Adrian Onciu și postată de Viorel Nicolae din surse deschise
Comentarii
Trimiteți un comentariu