DE CE RUSIA, CARE CHELTUIEȘTE O DOUĂZECIME DIN CEEA CE FACE AMERICA PE ARMATĂ, ARE MAI MULT SUCCES DIN PUNCT DE VEDERE MILITAR DECÂT AMERICA

 

În timp ce în America (care fabrică și vinde  jumătate din toate armele de război ale lumii ), producătorii de arme de război sunt deținute private și reușesc doar îmbogățindu-și investitorii, producătorii de arme de război din Rusia sunt deținute în majoritate de guvern și reuși doar prin câștigarea războaielor Rusiei — în serviciul Guvernului, care controlează aceste companii, în loc să servească investitorilor privați, care controlează guvernul însuși prin lobby și donații politice. În America, producătorii de arme controlează guvernul pentru a-și controla piețele, care sunt propriul lor guvern și, în al doilea rând, guvernele „aliate” sau vasal (care  își cumpără și  produsele). Rusia nu și-a privatizat niciodată industriile de război; deci, ei servesc Guvernul - publicul,  nu investitori (care, la rândul lor, controlează Guvernul pentru a putea controla acele corporații).

Încă de la războiul eșuat al Americii împotriva Vietnamului, guvernul SUA a fost obișnuit cu eșecul militar. Războiul a început în 1954, când președintele Eisenhower  „a trimis 700 de consilieri militari în Vietnamul de Sud”  fără a solicita aprobarea Congresului și cu încălcarea cerinței constituționale a SUA de a nu exista o armată permanentă a SUA și, prin urmare, în mod explicit că  numai  după o declarație de război a Congresului se poate. un președinte trimite orice forță americană în orice țară străină. Ike s-a bazat pe precedentul predecesorului său imediat, președintele Truman, de a fi făcut același lucru (a încălcat Constituția) trimițând o forță pentru „acțiunea poliției” (mințind că nu era militar) pentru a-și începe războiul pentru cucerirea Coreei prin aplicarea  Ordinului general al lui Truman. #1, la 17 august 1945, pentru a opri forțele Coreei de Nord să înainteze în Coreea de Sud. Ike a ascuns apoi de JFK aceasta și alte capcane care îl așteptau în Vietnam și în Cuba. Conform descrierii lui JFK a întâlnirii sale din 19 ianuarie 1960 cu Ike înainte de a-și prelua mandatul, JFK a spus, referitor la Vietnam,  „Eisenhower nu a menționat niciodată, nu a rostit niciodată cuvântul Vietnam”.  Ike nu a menționat niciodată cei 700 de soldați din Vietnam, dar JFK a constatat că el a moștenit asta. Deci,  „În mai 1961, Kennedy a trimis încă 500 de consilieri americani în Vietnam” — tocmai a continuat acolo politica neconstituțională a lui Ike; era calea celei mai mici rezistențe. Curând, însă, a aflat că a fost o greșeală îngrozitoare și că Ike părăsise în tăcere câmpurile minate pentru el și și-a propus să-i învinuiască pe succesorii pentru deciziile dezastruoase ale lui Ike (pe care Kennedy le-a aflat prea târziu). „La începutul lunii noiembrie 1963, numărul consilierilor militari americani ajunsese la 16.000” , dar Kennedy știa deja că este prins în capcană și că va fi atacat în special de republicani dacă își schimba cursul. Tocmai învăța frânghiile și începea să se gândească cum să schimbe cursul, când a fost asasinat (și VP-ul său Johnson a continuat acele erori).

Războiul respectiv s-a încheiat cu o înfrângere a SUA, când președintele Ford  a retras ultimele trupe americane din Vietnam cu elicoptere la 30 aprilie 1975.  (El, desigur, nu a reușit să câștige alegerile. Succesorul său, Carter, apoi nu a reușit să câștige realegerea, din cauza Ike a furat Iranul în 1953 și Carter a suferit fervoarea iraniană anti-americană rezultată în 1979, care i-a condamnat campania și l-a adus pe președintele Reagan.)

Ulterior, singurele  războaie de succes ale SUA au  fost două foarte limitate, ambele purtate de președintele GHW Bush: unul pentru a captura și captura liderul și traficantul de droguri din Panama, Manuel Noriega, la 3 ianuarie 1990; celălalt pentru a  expulza forțele irakiene din Kuweit în perioada 24-28 februarie 1991 .

Celelalte războaie ale Americii au fost eșecuri sau, în cel mai bun caz, eșecuri parțiale: Grenada în octombrie 1983, Beirut în 1983-4, Libia în 1986 și din nou în 2011, Somalia 1992-95, Haiti 1994-5, Iugoslavia 1995-20002, Afganistan -2021, Filipine 2002-2017, Irak 2003-22, Libia 2011-2022, Siria 2012-2022 și Ucraina (lovitură de stat) 2014-2022. (Toți au fost succese pentru producătorii de arme din America.) Niciuna dintre invaziile Americii după cel de-al Doilea Război Mondial nu a fost justificată și nici una nu a fost în acord cu Constituția Americii. Toate au fost făcute pentru a utiliza, a testa și a uza și înlocui armele americane, astfel încât să crească volumul de vânzări și să îmbogățească donatorii politici, care i-au ales pe congresanții pe care și-au dorit să fie aleși, să voteze pentru aceste invazii şi pentru alocaţiile militare. Sistemul a reușit ceea ce a fost conceput pentru a face:

Și apoi sunt multe alte războaie nedeclarate ale regimului american, care sunt parteneriate cu regimurile aliate ale SUA în care America furnizează doar armament și antrenament, dar nu luptători direcți, cum ar fi în  parteneriatul Americii cu Sauds pentru a prelua controlul asupra Yemenului  - provocând  în masă foamete în Yemen . (Arde o mulțime de arme din SUA, pompând astfel, de asemenea, vânzările și profiturile de arme din SUA.)

Rusia a cheltuit 70 de miliarde de dolari anual pentru întreaga sa armată; America a cheltuit (nu doar în departamentul său „Apărare”, ci în  toate  departamentele)  în jur de 1,5 trilioane de dolari pe an , pentru armata sa.

În tehnologiile militare cruciale, Rusia este liderul mondial. De exemplu, pe 23 decembrie, Frontul de Sud a intitulat  „RACHETA HIPERSONICĂ KINZHAL S-a dovedit A ESTE NEOPRITĂ ÎN UCRAINA: ȘEFUL MILITAR RUS” și nu este o simplă laudă a Rusiei; este adevarat. (Astfel de rachete ar fi de neoprit în  orice  națiune.) În plus, pe 14 noiembrie, am titularizat  „US GAO constată că eșecul este norma în avioanele militare americane” . Așa se întâmplă atunci când producătorii militari își servesc investitorii și  nu  publicul. Pe 17 iunie, expertul militar american Alex Vershinin a titularizat la Royal United Services Institute din Marea Britanie,  „The Return of Industrial Warfare”, despre cât de inferioară este America din punct de vedere militar în comparație cu Rusia, și el a susținut – fără să menționeze sau chiar să arate vreo  conștientizare  despre asta – că înlocuirea Americii (economia prelucrătoare) cu financiarizarea (economia serviciilor financiare) a făcut acest lucru (gobită- din armata Americii). Aș argumenta mai  precis că corupția intensă  rezultată  din armata Americii  a făcut acest lucru. Departamentul de „Apărare” al SUA este SINGURUL Departament federal care  nu poate fi auditat. Oportunitățile sale de grefă sunt nelimitate (sau sunt limitate doar de valoarea dolarului, ceea ce ar însemna că valoarea internațională a dolarului este obligată să se prăbușească și să se prăbușească într-o zi, ca fiind schema Ponzi supremă). De fapt,  trilioane de dolari în cheltuieli de către Pentagon pur și simplu nu pot fi urmărite . Nimeni nu știe, sau nu poate afla, unde s-a dus.

Un alt motiv pentru care Rusia devine mult mai mare pentru fiecare dolar militar cheltuit este că, în timp ce armata Americii este concepută pentru a extinde imperiul american în întreaga lume, cea a Rusiei este menită să protejeze independența suverană a națiunii și să îndepărteze constanta Americii (încă din 1945) scopul de a transforma Rusia într-un alt „aliat” al SUA (națiune-vasală). În timp ce miliardarii Americii conduc armata Americii pentru creșterea imperiului lor, populația rusă conduce armata Rusiei pentru protecția și supraviețuirea națiunii.

Nu există nicio dovadă – nici una – că Rusia, cheltuind 70 de miliarde de dolari anual pe armata sa, este inferioară din punct de vedere militar față de America, care cheltuiește 1,5 trilioane de dolari pe an pentru armata sa.

Într-o țară care cheltuiește de 20 de ori mai mult pentru armata sa, dar obține inferioritate militară în loc de superioritate militară,  înșelarea publicului  este esențială (pentru a funcționa ca o „democrație”, de care are nevoie guvernul SUA pentru a putea numi orice. țara în care își propune să preia – sau să schimbe regimul – o „dictatură”). Și așa se face, și se face, de zeci de ani, acum. Așadar,  armata a fost, cel puțin din 2001, cea mai respectată instituție dintre toate, de către poporul american . Trucul a avut mare succes.

Noua carte a istoricului de investigații Eric Zuesse,  AMERICA'S EMPIRE OF EVIL: Hitler's Posthumous Victory, and Why the Social Sciences Need to Change , este despre modul în care America a preluat lumea după cel de-al Doilea Război Mondial pentru a o înrobi miliardarilor americani și aliați. Cartelurile lor extrag bogăția lumii prin controlul nu numai al „știrilor” lor, ci și al „științelor” sociale – înșelând publicul.

Scris de  Eric Zuesse