Treceți la conținutul principal

UN SUFLU NOU ÎN GÂNDIREA POLITICĂ ROMÂNEASCĂ

Urmăresc cu maxim interes șirul de articole publicate de către o serie de autori naționaliști în ultima vreme și am găsit necesar să-mi exprim pe față adeziunea față de demersul lor publicistic.
 Și iată de ce. Până acum în spațiul public românesc nu s-a scris practic deloc dintr-o perspectivă autentic tradiționalistă, conservatoare, ce ar permite o analiză pertinentă și sistemică a stării lumii la ora actuală. Așadar, Mihai Șerban, Iurie Roșca, Constantin Ghiță și Mariana Heroiu vin cu niște abordări noi, ce depășesc cu mult exercițiile de naționalism deseori puerile și lipsite de consistență doctrinară, Anume de așa ceva avem nevoie, de spargerea tiparelor, de izgonirea inerției de gândire, de înțelegerea proceselor ce au loc la scară mondială ce afectează direct și neamul nostru.
 Tocmai de aceea vin și eu cu o contribuție pe care o încadrez voit în același efort de autentică deșteptare națională al preopinenților mei. 

Fie că este vorba de apărarea credinței noastre sau de lupta pentru neamul nostru românesc, noi, ce care ne punem la dispoziția interesului național, pornim de la adevărul fundamental că Iisus Hristos este axul și temelia spirituală a viziunii noastre asupra lumii, care dă rost întregii existențe umane. Și orice îndepărtare de la adevărul hristic anulează valoarea oricărui demers patriotic.
 Orice improvizație pe marginea interesului național care face abstracție de optica hristocentrică este nu doar sterilă, ci și de-a dreptul contraproductivă. 

La nivel global au loc transformări gigantice, fără precedent, România fiind atrasă inevitabil și ea într-un plan general elaborat cu mult timp în urmă și prezentat publicului sub forme atractive precum „Agenda 21” sau ”Agenda 2030”.
 Un alt nume al acestui plan de înrobire a tuturor țărilor lumii este Marea Resetare, cea promovată de către apostolii globalismului precum Klaus Schwab de la Forumul Econimic Mondial. Amploarea mondială a acestor strategii sataniste, precum și resursele nelimitate de care dispun elitele demonizate, par a avea o dinamică inexorabilă, neavând nici un obstacol în calea ei. 

Reușita întregii operațiuni de împingere a omenii într-un GULAG digital, însoțită pe parcurs de multiple strategii de depopulare masivă (crearea de crize economice, injectări în masă bazate pe mitul covidismului, stimularea avorturilor, descurajarea nașterilor, sterilizare prin ”vaccinare”, promovarea agendei LGBT, a contraceptivelor, dârele chimice, produse alimentare tratate chimic etc.), este determinată de crearea timp de mai multe decenii a unui sistem economic, politico-juridic și mediatic ce a permis exercitarea unui control total asupra formării administrației de stat. 

Însuși sistemul democrației de masă, bazat pe succesiunea la guvernare în urma unor campanii electorale le permite globaliștilor avansarea în posturi cheie doar a propriilor valeți. Iar pârghiile de control asupra întregului spectru politic și, respectiv, asupra maselor de alegători sunt banii și presa dominantă. 
 Dincolo de aparenta diversitate a partidelor politice, toate acestea sunt constrânse să se încadreze în cămașa de forță a ”corectitudinii politice”, să mainifeste fidelitate de sclav față de centrele de putere occidentale și să-și improvizeze discursul politico-electoral în limitele procustiene ale ideologiei liberale și ale expresiei geopolitice a neocolonialismului de astăzi care sunt NATO și UE. 
 
Așadar, suntem în plin război, un război bine camuflat, de tip non-militar, cu arme reale care nici măcar nu se bănuiește că ar fi arme, precum antenele, radarele, seringile, telefoanele, dronele etc. Ceea ne ni se vinde drept confort și civilizație sunt lanțuri de robie care, pe deasupra, stimulează viciile, impunând stări de hedonism și narcisism în mentalul colectiv. Iar saltul tehnologic uriaș stă la dispoziția forțelor oculte care construiesc la vedere o pușcărie planetară bazate pe tehnologii sofisticate precum Inteligența Artificială și alte splendori ale progresului tehnico-științific. 

Fiind infectată de mai multe decenii de ideologia progresismului, atât sub comunism, cât și sub capitalismul neoliberal postdecembrist, societatea românească, ca, de altfel, întreaga lume, privește cu admirație orice produs al tehno-științei. De aici și lipsa de rezistență sau, cel puțin, o rezistență limitată din partea poporului îndoctrinat iremediabil cu dogmele și ”minunile” tehnicismului. 

Omul de azi, fiind gata fasonat după calapoadele gândirii tehnofile, privește cu simpatie, de pildă, implementarea tehnologiei 5G cu tot cu ”orașele inteligente” și ”lucrurile inteligente”, ca și sateliții lui Elon Musk sau chiar proiectele acestuia de implementare a unor cipuri în creierul uman în cadrul programului Neuralink.
 Omul dezdumnezeit primește cu entuziasm cadourile otrăvite ale tehnocraților care îl invită să accepte formulele magice de crearea a ”omului augmentat”, înzestrat cu memorie suplimentară și obsedat de propria sa nemurire biologică. 
Omul îndumnezeit, mărturisitorul Lui Hristos, estemarginalizat din ce în ce mai mut de către ”homo deus” (omul care se crede dumnezeu), propovăduit de inși precum unul dintre exponenții mondialismului tehnicist, Yuval Noah Harari, un homosexual din Israel care mai e și consilier al lui Klaus Schwab. Iar eficiența strategiilor de dominație a cercurilor globaliste se datorează în mare măsură faptului că omul de rând nu percepe dimensiunea malefică, distructivă a tehnicii, considerând-o neutră și chiar utilă omenirii. 

 România de azi are nevoie de vizionari în stare să decripteze marile provocări ale vremii, de oameni în stare să descrie corect starea lumii și a națiunii, dar și ofere soluții realiste de luptă pentru supraviețuirea neamului. După ce am încăput în mrejele politico-juridice ale globaliștilor prin integrarea în toate structurile mondiale controlate de către aceștia (de la ONU și OMS până la FMI și UE), ruperea acestora necesită efortuir colosale. Mai mult, cel mai greu efort este cel de ordin intelectual, îndreptat spre depășirea propriilor noastre prejudecăți, spre debarasarea de paradigma liberală, de miturile economiei speculative și fără frontiere, de obediența față de marile centre de putere din exterior. 

O revoluție conservatoare, care ar da șansa renașterii spirituale și politice a Românei, trece prin elaborarea unei ample și profunde analize critice a stării lumii de azi, prin depășirea inerției de gândire și a clișeelor induse în mentalul colectiv după căderea comunismului și în trasarea unei direcții de dezvoltare a țării eliberate de chingile structurilor mondialiste. 
Ruperea de această tradiție întru rău este soluția de regăsire a Luminii Lui Hristos.
 Căci mai grav decât un blackout energetic ori al internetului este o stingere a conștiințelor noastre și a credinței în Dumnezeu. Mutarea munților din loc nu se poate face fără credință și nu se poate realiza fără o mână de oameni – văzuți ca bobul de muștar din Evanghelie– care și-L asumă complet pe Hristos, dispuși să îmbrace cămașa morții, urmând exemplul primilor martiri creștini și a sfinților închisorilor comuniste de la noi.

Și să nu ne lăsăm înșelați de false lumini călăuzitoare, în această lume ce a fost și va rămâne multipolară, că de la Moscova sau Beijing ar veni salvarea lumii, când de acolo au venit peste lume flăcările iadului comunist, ca doi poli așa-zis revoluționari ai lumii, sau de la un Trump pro-vaccinist care ar reveni călare pe vreun cal salvator, probabil unul apocaliptic. Istoria se repetă, iar oamenii fără Dumnezeu nu știu decât de genocid în masă sau război, depopulare prin orice mijloace și sclavie până la anihilare.

Timpul improvizațiilor patriotarde și al politicienilor de dină trebuie să rămână în urmă. Avem nevoie de oameni cu anvergură planetară șu cu vocație de servire totală, da și eficientă a neamului. 
România are șanse doar în lumina adevărului evanghelic.
 Fie ca această lumină taborică să-i lumineze pe cei care au căderea să readucă țara pe linia neamului.

Editorial de George Liviu Bănulescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

România între două denazificări – una importată de la Bruxelles, alta declamată de Moscova

Scandalul declanșat de Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a MAE rus, în legătură cu decorarea veteranului Ion Vasile Banu, nu este o simplă reacție diplomatică. Este radiografia unui fenomen mult mai profund: România a ajuns prinsă într-o menghină a obsesiei geopolitice pentru „naziști”, împărțită între două discursuri paralele, dar uimitor de convergente – cel al Rusiei lui Putin și cel al establishmentului pro-european de la București. România, țapul ispășitor perfect Zaharova reia, în stilul ei strident, tema centrală a propagandei ruse: „denazificarea”. Dar, paradoxal, ecourile acestei retorici se regăsesc și în presa și mediul intelectual românesc, unde voci influente – de la istorici controversați ca Deletant și Howard, până la vectori locali precum Clej, Popa sau Avramescu – au găsit în decorarea unui soldat de 107 ani ocazia perfectă de a muta atenția de pe prezentul laș pe trecutul demonizat. În realitate, Ion Vasile Banu nu e judecat ca om, ci ca simbol. În el ...

Radu Theodoru – ultimul zbor al unui om liber

Pe 9 decembrie 2025, România a pierdut mai mult decât un scriitor și un aviator. A pierdut unul dintre ultimii martori ai unei epoci în care libertatea avea preț, iar demnitatea era dusă până la capăt. Generalul-maior aviator Radu Ioan Theodoru, la 101 ani, a trecut în escadrila celor fără de moarte – acolo unde timpul nu mai apasă pe aripi, iar vânturile nu mai lovesc fuselajul. Figura lui Radu Theodoru a fost, mereu, incomodă.  N-a fost un om al nuanțelor, ci al certitudinilor. N-a fost un destin livrat „ pentru toată lumea ”, ci unul pentru cei care înțeleg că libertatea se plătește cu curaj, iar adevărul – cu exil moral. Prin opera sa literară, prin activismul său național și prin luările de poziție radicale, a rămas un reper pentru cei care refuză să îngenuncheze în fața discursului unic. Opera lui – de la seria „ Vulturul ”, la eseurile politice și intervențiile publice – a reanimat memoria istorică, dar și un tip de mândrie națională pe care vremurile noastre o t...

Magazinele de bricolaj din Europa vând lemn preluat ilegal din Siberia

Peste 100.000 de tone de cherestea din taigaua rusească intră în țările UE. Magazinele de bricolaj din toată Europa vând lemn preluat ilegal din regiunea Taiga a extremului estic al Rusiei, unde corupția contribuie la distrugerea rapidă a pădurilor virgine, se arată într-un raport al grupul ecologist Earthsight.  Se presupune că peste 100.000 de tone de cherestea au intrat în Germania, Franța și alte țări ale UE ca parte a unuia dintre cele mai mari scandaluri legate de tăierile ilegale de lemn din Rusia .  La rândul său, afacerea este legată de două companii înregistrate în Marea Britanie.  Raportul, sugerează că arborii din Siberia sunt jefuiți într-un ritm alarmant.  Regiunea îndepărtată găzduiește urși, lupi, râși și tigri pe cale de dispariție.  Turba și solurile sale înghețate stochează cantități mari de carbon. Au existat incendii de pădure fără precedent în Rusia în 2019 și 2020 ca urmare a încălzirii globale.  Potrivit Greenpeace, 13,5 milioane de ...

Coplata la cancer – linia roșie a cinismului politic

Sunt momente în care politica își pierde complet busola morală. Propunerea de a introduce coplată pentru bolnavii de cancer nu este doar o idee tehnocrată prost gândită, ci un test de umanitate pe care inițiatorii lui îl pică fără drept de apel. Un proiect de lege depus recent de un senator POT prevede introducerea unei coplăți de 5% din valoarea serviciilor medicale decontate de CNAS pentru adulții bolnavi de cancer. Inițiativa legislativă este criticată dur de pacienți. „ În nicio țară din Uniunea Europeană nu există coplată la tratamentul oncologic ”, a transmis Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer, r elatează Hotnews.ro Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rogobete, anunţă că ” este exclus ” să fie susţinută ideea de coplată în oncologie, deoarece este un domeniu unde orice întârziere sau orice barieră poate să coste foarte mult, relatează Știrile ProTV Cancerul nu este un moft, nu este o alegere și nu este o boală a celor „neglijenți”. Este o dramă care lovește fără a...

REGIMENTUL NAZIST AZOV ÎNAPOI ÎN LINIA FRONTULUI

La sfârșitul lunii decembrie, în Ucraina a fost lansată o campanie media activă menită să sprijine renașterea celebrului regiment nazist Azov ucrainean. Inițiativa este supravegheată de regimul de la Kiev, care face tot posibilul pentru a ascunde nazismul din țară. Două batalioane ale noului regiment Azov au fost deja formate, iar recrutarea voluntarilor pentru al treilea batalion operațional continuă. Potrivit reclamelor, voluntarii vor servi sub îndrumarea ofițerilor Azov care ar avea o experiență neprețuită în operațiuni de luptă. De facto există două unități Azov în Ucraina. Există unități Azov în Forțele Armate ale Ucrainei, care includ voluntari și membri ai așa-numitei apărări teritoriale. Nu au legătură cu notoriul regiment Azov, care face parte din Garda Națională. Batalionul nazist „Azov " avea sediul la Mariupol. După începerea operațiunii militare rusești, naziștii au decis să transforme orașul într-o zonă fortificată. Luptele aprige de pe străzile din Mariupol au lăsa...

Povestea cavalerului fără cap care bântuie România

  Cadavrul său a stat opt zile în stradă, lumea a scuipat pe „terorist", iar într-un final l-au decapitat Acum un sfert de secol, pe 24 decembrie 1989, pe la prânz, se rupsese din cer prima zăpadă. Fulgii se balansau albi deasupra României pentru a ateriza roşii pe asfaltul din cartierul Drumul Taberei din Bucureşti, înmuindu-se în bălţi prelungi de sânge. Acolo, în poarta Ministerului Apărării Naţionale, opt bărbaţi îmbrăcaţi în uniforme militare zăceau întinşi pe caldarâm, ciuruiţi de gloanţe. O mie de gură cască se strânseseră în jurul lor ca la circ. Unii, în batjocură, stingeau ţigara de trupurile inerte, alţii scuipau, dar cei mai mulţi doar înjurau: „Fi-r-eaţ' ai dreacu de terorişti!" „Ia uite la ăsta, dom 'le, ce mutră are, ăsta nu era român, dom'le. Banditul!" „Banditul" era însă român şi nimeni de acolo, din stradă, nu ştia cu adevărat cum a murit cu câteva ore în urmă. Numele lui: locotenent colonel Gheorghe Trosca. La fel cum nime...

Educația ca înstrăinare: când școala formează sclavi, nu oameni liberi

Ce fel de învățământ este acela care îl face pe copil să urască școala, să respingă temele și să meargă zilnic la ore cu silă? Este clar că nu școala, în esența ei, este problema. Ci felul în care aceasta este organizată, impusă, structurată. Copilul nu este văzut ca o ființă vie, cu suflet și potențial unic, ci ca o piesă brută ce trebuie șlefuită și standardizată pentru a deveni „utilă” societății. În loc de descoperire – dresaj. În loc de libertate – programare. În loc de iubirea cunoașterii – repulsie față de ea. Sistemul educațional ca linie de producție Modelul actual de educație – industrial, standardizat, impersonal – este moștenirea unui gânditor pragmatic și foarte influent: John D. Rockefeller. El nu și-a ascuns niciodată intenția:  „ Nu vreau o națiune de gânditori. Vreau o națiune de muncitori .” Astfel a luat naștere ceea ce putem numi azi educația de tip Rockefeller, menită nu să emancipeze, ci să formeze indivizi obedienți, apți să execute, nu să gândeas...

1,6 milioane de voci și tăcerea Bruxelles-ului

Când Viktor Orbán anunță că va duce la summitul UE 1,6 milioane de chestionare semnate de cetățeni ungari, nu este vorba despre un gest simbolic sau de o simplă manevră de PR. Este o provocare directă la adresa unui mecanism european care, tot mai des, vorbește despre popoare, dar evită să vorbească cu ele. „ Majoritatea tăcută ” invocată de premierul Ungariei nu este tăcută pentru că n-ar avea ce spune, ci pentru că nu este ascultată. În ultimii ani, deciziile strategice ale Uniunii Europene – de la sancțiuni, la împrumuturi comune, la creșteri de taxe mascate sub formule „ de solidaritate ” – au fost luate într-un cerc restrâns, tehnocratic, unde voința cetățenilor apare, cel mult, ca o notă de subsol. Ungaria vine cu o întrebare simplă, dar incomodă: cât sunt dispuși cetățenii europeni să plătească pentru un război care nu este al lor? Iar răspunsul primit de Orbán, prin aceste chestionare, este la fel de incomod pentru Bruxelles: nu. Desigur, reacția standard va fi acee...

Trotinetele electrice – pericolul nevăzut al traficului din România

De câțiva ani, trotinetele electrice au cucerit marile orașe ale României. Sunt rapide, accesibile și par o alternativă modernă la transportul aglomerat. Dar în spatele acestei aparente revoluții urbane se ascunde o realitate tot mai sumbră: un val de accidente, răniți și chiar decese. Conform datelor Poliției Române, în 2024, au fost raportate peste 1.320 de accidente cu trotinete electrice, soldate cu 9 morți și peste 1.300 de răniți. În primele 7 luni din 2025, numărul a explodat: 1.525 de accidente, cu 7 decese și peste 1.600 de persoane rănite. Experții arată că în aproximativ 80–90% dintre cazuri, vina le aparține chiar celor care se află pe trotinete. Lipsa de experiență, nerespectarea regulilor și neadaptarea vitezei sunt principalele cauze. ⚠️ De ce sunt un pericol? Accelerație rapidă, frâne slabe – multe trotinete prind 25–30 km/h în câteva secunde, însă sistemul de frânare nu face față situațiilor critice. Majoritatea utilizatorilor nu poartă cască, deși accident...

Factura pandemiei: cine plătește pentru greșelile și abuzurile puterii?

Astăzi, România se află în fața unei note de plată scandaloase: 564 de milioane de euro, cerute de Pfizer într-un proces care nu este doar juridic, ci profund moral și politic. O sumă uriașă, care riscă să fie suportată nu de cei care au decis, nu de cei care au semnat, nu de cei care au greșit — ci, din nou, de cetățenii români. În depozite zăceau milioane de doze neutilizate, alte milioane au fost deja distruse, iar rata de vaccinare scădea dramatic. În aceste condiții, refuzul ministrului Alexandru Rafila de a mai prelua alte 29 de milioane de doze nu doar că a fost justificat, ci a fost un gest de responsabilitate. Iar astăzi, pentru acest gest, România este amenințată cu o sancțiune financiară colosală. Dar adevărata întrebare nu este dacă Pfizer are sau nu dreptate contractuală. Adevărata întrebare este: Cine a semnat aceste contracte absurde? Cine a comandat cantități uriașe fără evaluare realistă? Cine a transformat pandemia într-o oportunitate de îmbogățire? Despre...