Dincolo de aparențe – Anatomia unei democrații controlate

Într-o epocă în care alegerile ar trebui să reflecte voința populară, Europa – și România în mod special – par să trăiască o realitate paralelă. Alegerile devin, din ce în ce mai mult, nu expresia liberă a unui popor, ci rezultatul unei inginerii geopolitice sofisticate. Cazul României este emblematic pentru această tendință.

Votul diasporei, în special din Europa de Vest, a înregistrat scoruri zdrobitoare în favoarea candidatului pro-UE, Nicușor Dan, în unele cazuri atingând peste 80% – o omogenitate aproape neverosimilă. Republica Moldova a oferit un spectacol similar, cu o mobilizare anormal de intensă în rândul cetățenilor cu dublă cetățenie. Toate acestea indică un dezechilibru strategic, bine calculat și orchestrat din afara țării.

Modelul este repetitiv și din ce în ce mai rafinat: un candidat cu poziții suveraniste apare și câștigă sprijin popular, doar pentru ca ulterior să fie neutralizat prin presiuni externe, campanii media, rețele ONG și mecanisme internaționale de influență. Aparentul respect pentru normele democratice este menținut, dar esența alegerilor – libertatea reală de decizie – este golită de conținut.

Cazul respingerii candidaturii lui Călin Georgescu, urmat de ascensiunea lui George Simion și contraatacul mediatic și diplomatic ce a urmat, ilustrează cum funcționează un sistem subtil de sufocare democratică. Totul cu o eficiență chirurgicală. De la Bruxelles și Paris, pârghiile sunt activate, în numele „valorilor europene”, pentru a garanta continuitatea unei agende unilaterale.

Mai mult, fonduri uriașe și presiuni algoritmice sunt folosite pentru a modela opinia publică. De la cenzura pe rețelele sociale, denunțată chiar de fondatorul Telegram, la manipularea subtilă prin presa de larg consum, totul face parte dintr-o mașinărie de influență care funcționează impecabil.

Nimic nu este lăsat la întâmplare. De la ambasadori care intervin direct pe lângă Curtea Constituțională, până la declarații fățișe precum cea a lui Valérie Hayer – „vom face tot posibilul ca următorul președinte al României să fie pro-european” – totul indică o coregrafie atent regizată.

Europa a ajuns într-un punct critic. Aparențele democrației sunt păstrate, dar alegerile sunt deja decise în altă parte. Oamenii continuă să voteze, dar nu mai aleg cu adevărat.

În acest haos ordonat, singura cale de ieșire este luciditatea. Să vedem lucrurile așa cum sunt. Să nu confundăm zgomotul cu adevărul. Pentru că trăim sfârșitul unei lumi vechi... dar începutul alteia se poate construi doar dacă înțelegem jocul.

De Viorel NICOLAE