Președintele ales invocă prudența și consultarea extinsă între partide, dar riscă să alimenteze incertitudinea politică într-un moment-cheie pentru România.
Intenția președintelui ales Nicușor Dan de a amâna cu până la o lună desemnarea unui premier a provocat reacții polarizate în spațiul public. Este vorba de o strategie pentru stabilitate sau de o tergiversare cu posibile consecințe constituționale? Răspunsul se află la granița fină dintre legalitate și responsabilitate politică.
Imediat după alegerea sa ca președinte, Nicușor Dan a lansat un semnal care a stârnit atât îngrijorări, cât și critici: desemnarea premierului va fi amânată cu 3-4 săptămâni pentru a permite o negociere „temeinică” între partidele parlamentare. Într-un climat politic deja tensionat și cu un guvern interimar în exercițiu, această declarație ridică întrebări esențiale despre limitele constituționale și responsabilitatea politică.
Ce spune Constituția?
Constituția României, la articolul 103, prevede că președintele „desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru în urma consultărilor cu partidele parlamentare”. Nu este impus un termen clar pentru aceste consultări, ceea ce lasă loc unei marje de manevră. Dar această lipsă de precizie juridică nu trebuie confundată cu libertatea de a tergiversa.
Într-o republică parlamentară funcțională, desemnarea premierului este un act politic urgent, nu opțional. În contextul în care România se confruntă cu presiuni bugetare, angajamente europene și provocări sociale, orice întârziere riscă să afecteze direct stabilitatea executivului și să alimenteze neîncrederea publică.
Strategie de negociere sau calcul politic?
Oficial, președintele își motivează decizia prin dorința de a avea un guvern stabil, cu un program de guvernare clar și asumat. Este o abordare logică, mai ales într-o scenă politică marcată de coaliții fragile și crize frecvente. Dar întrebarea-cheie rămâne: acest răgaz este menit să creeze consens sau să pregătească un joc de culise?
Fără transparență în consultări și fără un calendar asumat public, riscul de percepție negativă crește exponențial. Dacă procesul de formare a guvernului este perceput ca fiind ghidat de înțelegeri obscure între lideri politici controversați, legitimitatea viitoarei echipe guvernamentale va fi șubrezită de la bun început.
Responsabilitatea liderului și rolul instituțional
Nicușor Dan are acum o oportunitate rară: aceea de a restabili încrederea în instituția prezidențială ca mediator și garant al echilibrului constituțional. Dar pentru asta, are nevoie de o abordare clară, transparentă și eficientă.
Președintele nu trebuie să se lase prizonier al tacticilor de negociere partinice. În același timp, nu poate transforma consultarea într-un proces diluat care sabotează exact ceea ce ar trebui să consolideze: funcționalitatea guvernului și încrederea cetățenilor.
Concluzie: între litera și spiritul Constituției
Nu există, deocamdată, o „încălcare gravă” a Constituției, așa cum afirmă unele voci alarmiste. Dar există un test real al echilibrului instituțional și al bunei-credințe politice. Constituția nu este doar un document juridic, ci și un pact de încredere între stat și cetățeni.
Într-un moment în care România are nevoie de acțiune și coerență, președintele trebuie să demonstreze că este mai mult decât un arbitru: trebuie să fie un garant al stabilității, dar și un catalizator al reformei.
De Viorel NICOLAE
Comentarii
Trimiteți un comentariu