În ultimii ani, România a fost martoră la o creștere constantă a datoriei externe, ajungând recent la un nivel record de 204 miliarde de euro. Acest prag, care poate părea abstract pentru mulți, reprezintă o realitate economică din ce în ce mai greu de ignorat, având un impact direct asupra fiecăruia dintre noi.
Atunci când vorbim despre datorie externă, este ușor să fim copleșiți de cifrele mari, însă trebuie să înțelegem că aceste împrumuturi nu vin fără consecințe. Pe termen scurt, datorită ratelor mici ale dobânzilor și alături de fonduri europene, pare că totul este sub control. Dar pe termen lung, cum ne vom confrunta cu această povară? Cine va plăti, într-adevăr, pentru acești bani împrumutați?
De ce datorăm atâția bani?
În ultimul deceniu, România a traversat mai multe crize majore: pandemia de COVID-19, criza economică globală, conflictul din Ucraina și provocările economiei verzi. Toate aceste evenimente au cerut resurse financiare semnificative, iar guvernele au recurs la împrumuturi externe pentru a susține diverse sectoare ale economiei.
Comparativ cu alte țări din regiune, România are o datorie externă relativ mare în raport cu PIB-ul său. De exemplu, Polonia are o datorie externă mult mai mare, dar și un PIB mult mai mare. Ungaria se află într-o situație similară, dar reușește să acopere o mare parte din datorie cu investiții interne și o strategie economică mai bine pusă la punct.
În România, însă, există o lipsă de transparență în ceea ce privește utilizarea acestor împrumuturi. Unde se duc, concret, acești bani? De ce nu vedem o îmbunătățire semnificativă a infrastructurii, a sistemului de sănătate sau a educației, în ciuda sumelor enorme împrumutate? Aceste întrebări rămân fără răspunsuri clare, iar cetățenii se simt tot mai izolați de deciziile politice.
Ce înseamnă această datorie pentru viitorul nostru?
Serviciul datoriei externe (dobânzile și rambursările) a ajuns în 2023 la 9 miliarde de euro, o sumă care depășește bugetul multor ministere importante, cum ar fi sănătatea sau educația. Aceste plăți trebuie făcute indiferent de circumstanțele economice sau politice, iar povara financiară va crește pe măsură ce dobânzile internaționale vor crește.
În acest context, politicienii ar trebui să vină cu soluții clare: cum vom reduce acest deficit de datorie? Cum vom transforma împrumuturile în investiții productive, care să aducă o rentabilitate economică pe termen lung? Deocamdată, majoritatea promisiunilor par să fie doar vorbe goale, fără un plan clar și aplicabil.
Ce putem face ca cetățeni?
Una dintre cele mai mari provocări ale României este lipsa de implicare a cetățenilor în procesul decizional. De multe ori, alegerea liderilor politici se face pe baza unor teme populiste, iar problemele fundamentale, cum ar fi datoria externă, rămân ignorate. Este momentul să cerem mai multă transparență, să solicităm politici economice sustenabile și să ne asigurăm că viitorul economic al României nu va depinde doar de deciziile externe, ci și de alegerile noastre interne.
Concluzie
România se află la o răscruce importantă. Datoria externă continuă să crească, iar impactul acesteia se va resimți pe termen lung în viața fiecărui cetățean. Este esențial ca viitorul economic al țării să fie guvernat de strategii clare, sustenabile și orientate spre interesul național. Nu putem continua să trăim din împrumuturi externe fără să vedem rezultate vizibile în viața de zi cu zi. Viitorul nostru depinde de alegerile economice pe care le facem acum.
Viorel Nicolae
Comentarii
Trimiteți un comentariu