Treceți la conținutul principal

Cine a pus mâna pe Muntele de Sare? Adevărul despre desemnarea ONG-ului „Cholnoky Jenő”. Un dezastru care putea fi prevenit: Salina Pride

PRAID, Harghita – Într-o țară unde orice decizie cu impact asupra patrimoniului natural naște suspiciuni, cazul custodiei Rezervației Muntele de Sare, ce include celebra Salină Praid, a revenit în atenția opiniei publice. În centrul controversei: un ONG relativ necunoscut la nivel național – Societatea de Geografie „Cholnoky Jenő” – care a primit în 2011 dreptul de administrare a acestei zone de interes național, printr-o Convenție de Custodie semnată pe 29 martie.

Pentru unii, decizia poartă un iz politic. Pentru alții, e doar o procedură birocratică, dusă până la capăt fără prea mult zgomot. Adevărul, ca de obicei, se află în detalii.

Din biroul premierului? Sau dintr-un dosar tehnic?

Se vorbește frecvent, în spațiul public, despre faptul că Emil Boc, premier al României în 2011, ar fi fost „implicat direct” în atribuirea custodiei. Sursele oficiale contrazic această versiune. Desemnarea custodelui nu a fost o decizie politică, ci una tehnică, reglementată printr-o metodologie clară stabilită de Ministerul Mediului, aplicabilă în toate sesiunile de selecție.

Potrivit documentelor consultate, atribuirea custodiei către ONG-ul „Cholnoky Jenő” s-a făcut în cadrul unei sesiuni de selecție organizate semestrial, cu o comisie de evaluare formată din experți în arii protejate.

Cum ajungi să administrezi o rezervație națională?

Procesul e departe de a fi arbitrar. ONG-urile sau instituțiile interesate trebuie să depună un dosar complet, care include:

- Planuri de management pentru conservarea zonei;

- Strategii pentru educație ecologică și turism responsabil;

- Date despre echipa implicată și capacitatea logistică;

- Surse de finanțare sau parteneriate existente;

- Conformitatea cu legislația în vigoare.

Societatea de Geografie „Cholnoky Jenő” a bifat toate aceste cerințe și a obținut punctajul necesar. Nu există, în arhivele publice, nicio dovadă că ONG-ul ar fi fost „recomandat” de cineva din afara sistemului de evaluare.

Cine sunt, totuși, cei de la „Cholnoky Jenő”?

ONG-ul poartă numele unui geograf maghiar respectat în Transilvania și este activ în zona Harghitei, având proiecte locale în educație ecologică și turism durabil. Deși lipsit de notorietate națională, organizația are legături locale puternice și o prezență constantă în comunitatea științifică regională.

A fost totul corect?

Toate indiciile duc în această direcție. Procesul de selecție a fost public, documentat, reglementat legal și supus contestărilor, dacă existau obiecții. Nimic nu indică o intervenție politică directă, iar Convenția nr. 207/29.03.2011 stă ca dovadă a unui mecanism funcțional, cel puțin în acest caz.

Într-o epocă în care încrederea în instituții este erodată aproape iremediabil, cazul Muntelui de Sare ar putea fi, paradoxal, un exemplu de procedură corectă, dar prost comunicată. Societatea de Geografie „Cholnoky Jenő” nu a pus mâna pe nimic în mod ocult – a aplicat, a fost evaluată și a câștigat. Fără intervenții de la centru, fără uși deschise pe la spate. Doar un concurs tehnic, trecut sub radarul mediei naționale.

Praid, 2025: Tragedia ignorării științei

O salină prăbușită. Galerii inundate. Turiști evacuați. Totul, în ciuda unui avertisment științific precis, lansat cu 18 ani în urmă. Salina Praid, una dintre cele mai mari rezerve de sare din Europa, este astăzi scena unui dezastru previzibil – și totuși ignorat.

PRAID (Harghita) – În urmă cu doar câteva zile, autoritățile locale au activat planul de urgență: apă sărată a pătruns în galeriile Salinei Praid, provocând prăbușiri, alunecări de teren și degradări majore ale structurii subterane. Zona a fost evacuată, iar accesul turiștilor – blocat pe termen nedefinit.

Este o criză cu rădăcini vechi. În 2007, un grup de cercetători români și internaționali avertiza, la o conferință de minerit desfășurată în Italia, asupra riscului iminent de infiltrare a apelor de suprafață în galeriile abandonate ale salinei. Studiul – ignorat timp de aproape două decenii – anticipa exact scenariul dezastrului de azi.

Avertismentul din 2007

Titlul raportului era clar: How to Prevent the Risk of Surface Water Intrusion in the Old Praid Salt Mines. Autorii – György Deák, Sorin Mihai Radu, Ștefania Elena Deák și Ilie Oancea – propuneau un set de măsuri urgente pentru prevenirea dezastrului:

- Monitorizarea pârâului Corund, principalul risc hidrologic din zonă;

- Stații de control geochimic și geomorfologic, menite să detecteze infiltrațiile;

- Devieri controlate ale cursului de apă, în caz de pericol.

Cifrele vorbeau de la sine: între 2004 și 2007, concentrația de sare din pârâul Korond crescuse de la 0,21 la 0,44 g/l. Cercetătorii au descris această evoluție ca pe un simptom clar al dizolvării sării și al infiltrării apei în galeriile abandonate.

2025: Scenariul devine realitate

Exact ceea ce fusese anticipat s-a produs: infiltrări masive de apă sărată, prăbușiri de tavane, zone turistice închise, familii evacuate. Apele au pătruns în zonele terapeutice, punând în pericol nu doar structura salinei, ci și reputația sa ca destinație turistică de top.

Oficialii locali și cei de la nivel central par să fi fost luați prin surprindere. Ministerul Mediului a declarat „zonă de risc major” perimetrul afectat și a cerut sprijin european pentru expertize geotehnice și lucrări de consolidare. Dar intervenția este tardivă.

Un dezastru previzibil

Într-un stat funcțional, un astfel de raport ar fi dus la acțiune. În România, a dus la uitare. Lipsa unui sistem de monitorizare, a investițiilor în siguranța mediului subteran și a unei strategii de prevenție a transformat un sit valoros într-un pericol public.

Cazul Praid nu este doar o problemă geologică. Este o criză de încredere în capacitatea statului de a asculta știința și de a acționa în timp util.

„Am spus-o atunci. Nu ne-a ascultat nimeni”, a declarat sub protecția anonimatului unul dintre coautorii raportului din 2007. „Din păcate, istoria nu iartă ignoranța.”

Rămâne, însă, întrebarea esențială: cât de bine s-a achitat ONG-ul de rolul său în acești ani? Asta, într-adevăr, merită o anchetă separată.

De Viorel NICOLAE 
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

România între două denazificări – una importată de la Bruxelles, alta declamată de Moscova

Scandalul declanșat de Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a MAE rus, în legătură cu decorarea veteranului Ion Vasile Banu, nu este o simplă reacție diplomatică. Este radiografia unui fenomen mult mai profund: România a ajuns prinsă într-o menghină a obsesiei geopolitice pentru „naziști”, împărțită între două discursuri paralele, dar uimitor de convergente – cel al Rusiei lui Putin și cel al establishmentului pro-european de la București. România, țapul ispășitor perfect Zaharova reia, în stilul ei strident, tema centrală a propagandei ruse: „denazificarea”. Dar, paradoxal, ecourile acestei retorici se regăsesc și în presa și mediul intelectual românesc, unde voci influente – de la istorici controversați ca Deletant și Howard, până la vectori locali precum Clej, Popa sau Avramescu – au găsit în decorarea unui soldat de 107 ani ocazia perfectă de a muta atenția de pe prezentul laș pe trecutul demonizat. În realitate, Ion Vasile Banu nu e judecat ca om, ci ca simbol. În el ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Radu Theodoru – ultimul zbor al unui om liber

Pe 9 decembrie 2025, România a pierdut mai mult decât un scriitor și un aviator. A pierdut unul dintre ultimii martori ai unei epoci în care libertatea avea preț, iar demnitatea era dusă până la capăt. Generalul-maior aviator Radu Ioan Theodoru, la 101 ani, a trecut în escadrila celor fără de moarte – acolo unde timpul nu mai apasă pe aripi, iar vânturile nu mai lovesc fuselajul. Figura lui Radu Theodoru a fost, mereu, incomodă.  N-a fost un om al nuanțelor, ci al certitudinilor. N-a fost un destin livrat „ pentru toată lumea ”, ci unul pentru cei care înțeleg că libertatea se plătește cu curaj, iar adevărul – cu exil moral. Prin opera sa literară, prin activismul său național și prin luările de poziție radicale, a rămas un reper pentru cei care refuză să îngenuncheze în fața discursului unic. Opera lui – de la seria „ Vulturul ”, la eseurile politice și intervențiile publice – a reanimat memoria istorică, dar și un tip de mândrie națională pe care vremurile noastre o t...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Magazinele de bricolaj din Europa vând lemn preluat ilegal din Siberia

Peste 100.000 de tone de cherestea din taigaua rusească intră în țările UE. Magazinele de bricolaj din toată Europa vând lemn preluat ilegal din regiunea Taiga a extremului estic al Rusiei, unde corupția contribuie la distrugerea rapidă a pădurilor virgine, se arată într-un raport al grupul ecologist Earthsight.  Se presupune că peste 100.000 de tone de cherestea au intrat în Germania, Franța și alte țări ale UE ca parte a unuia dintre cele mai mari scandaluri legate de tăierile ilegale de lemn din Rusia .  La rândul său, afacerea este legată de două companii înregistrate în Marea Britanie.  Raportul, sugerează că arborii din Siberia sunt jefuiți într-un ritm alarmant.  Regiunea îndepărtată găzduiește urși, lupi, râși și tigri pe cale de dispariție.  Turba și solurile sale înghețate stochează cantități mari de carbon. Au existat incendii de pădure fără precedent în Rusia în 2019 și 2020 ca urmare a încălzirii globale.  Potrivit Greenpeace, 13,5 milioane de ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Coplata la cancer – linia roșie a cinismului politic

Sunt momente în care politica își pierde complet busola morală. Propunerea de a introduce coplată pentru bolnavii de cancer nu este doar o idee tehnocrată prost gândită, ci un test de umanitate pe care inițiatorii lui îl pică fără drept de apel. Un proiect de lege depus recent de un senator POT prevede introducerea unei coplăți de 5% din valoarea serviciilor medicale decontate de CNAS pentru adulții bolnavi de cancer. Inițiativa legislativă este criticată dur de pacienți. „ În nicio țară din Uniunea Europeană nu există coplată la tratamentul oncologic ”, a transmis Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer, r elatează Hotnews.ro Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rogobete, anunţă că ” este exclus ” să fie susţinută ideea de coplată în oncologie, deoarece este un domeniu unde orice întârziere sau orice barieră poate să coste foarte mult, relatează Știrile ProTV Cancerul nu este un moft, nu este o alegere și nu este o boală a celor „neglijenți”. Este o dramă care lovește fără a...
Un comentariu
Citiți mai multe

REGIMENTUL NAZIST AZOV ÎNAPOI ÎN LINIA FRONTULUI

La sfârșitul lunii decembrie, în Ucraina a fost lansată o campanie media activă menită să sprijine renașterea celebrului regiment nazist Azov ucrainean. Inițiativa este supravegheată de regimul de la Kiev, care face tot posibilul pentru a ascunde nazismul din țară. Două batalioane ale noului regiment Azov au fost deja formate, iar recrutarea voluntarilor pentru al treilea batalion operațional continuă. Potrivit reclamelor, voluntarii vor servi sub îndrumarea ofițerilor Azov care ar avea o experiență neprețuită în operațiuni de luptă. De facto există două unități Azov în Ucraina. Există unități Azov în Forțele Armate ale Ucrainei, care includ voluntari și membri ai așa-numitei apărări teritoriale. Nu au legătură cu notoriul regiment Azov, care face parte din Garda Națională. Batalionul nazist „Azov " avea sediul la Mariupol. După începerea operațiunii militare rusești, naziștii au decis să transforme orașul într-o zonă fortificată. Luptele aprige de pe străzile din Mariupol au lăsa...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Povestea cavalerului fără cap care bântuie România

  Cadavrul său a stat opt zile în stradă, lumea a scuipat pe „terorist", iar într-un final l-au decapitat Acum un sfert de secol, pe 24 decembrie 1989, pe la prânz, se rupsese din cer prima zăpadă. Fulgii se balansau albi deasupra României pentru a ateriza roşii pe asfaltul din cartierul Drumul Taberei din Bucureşti, înmuindu-se în bălţi prelungi de sânge. Acolo, în poarta Ministerului Apărării Naţionale, opt bărbaţi îmbrăcaţi în uniforme militare zăceau întinşi pe caldarâm, ciuruiţi de gloanţe. O mie de gură cască se strânseseră în jurul lor ca la circ. Unii, în batjocură, stingeau ţigara de trupurile inerte, alţii scuipau, dar cei mai mulţi doar înjurau: „Fi-r-eaţ' ai dreacu de terorişti!" „Ia uite la ăsta, dom 'le, ce mutră are, ăsta nu era român, dom'le. Banditul!" „Banditul" era însă român şi nimeni de acolo, din stradă, nu ştia cu adevărat cum a murit cu câteva ore în urmă. Numele lui: locotenent colonel Gheorghe Trosca. La fel cum nime...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Educația ca înstrăinare: când școala formează sclavi, nu oameni liberi

Ce fel de învățământ este acela care îl face pe copil să urască școala, să respingă temele și să meargă zilnic la ore cu silă? Este clar că nu școala, în esența ei, este problema. Ci felul în care aceasta este organizată, impusă, structurată. Copilul nu este văzut ca o ființă vie, cu suflet și potențial unic, ci ca o piesă brută ce trebuie șlefuită și standardizată pentru a deveni „utilă” societății. În loc de descoperire – dresaj. În loc de libertate – programare. În loc de iubirea cunoașterii – repulsie față de ea. Sistemul educațional ca linie de producție Modelul actual de educație – industrial, standardizat, impersonal – este moștenirea unui gânditor pragmatic și foarte influent: John D. Rockefeller. El nu și-a ascuns niciodată intenția:  „ Nu vreau o națiune de gânditori. Vreau o națiune de muncitori .” Astfel a luat naștere ceea ce putem numi azi educația de tip Rockefeller, menită nu să emancipeze, ci să formeze indivizi obedienți, apți să execute, nu să gândeas...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

1,6 milioane de voci și tăcerea Bruxelles-ului

Când Viktor Orbán anunță că va duce la summitul UE 1,6 milioane de chestionare semnate de cetățeni ungari, nu este vorba despre un gest simbolic sau de o simplă manevră de PR. Este o provocare directă la adresa unui mecanism european care, tot mai des, vorbește despre popoare, dar evită să vorbească cu ele. „ Majoritatea tăcută ” invocată de premierul Ungariei nu este tăcută pentru că n-ar avea ce spune, ci pentru că nu este ascultată. În ultimii ani, deciziile strategice ale Uniunii Europene – de la sancțiuni, la împrumuturi comune, la creșteri de taxe mascate sub formule „ de solidaritate ” – au fost luate într-un cerc restrâns, tehnocratic, unde voința cetățenilor apare, cel mult, ca o notă de subsol. Ungaria vine cu o întrebare simplă, dar incomodă: cât sunt dispuși cetățenii europeni să plătească pentru un război care nu este al lor? Iar răspunsul primit de Orbán, prin aceste chestionare, este la fel de incomod pentru Bruxelles: nu. Desigur, reacția standard va fi acee...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Trotinetele electrice – pericolul nevăzut al traficului din România

De câțiva ani, trotinetele electrice au cucerit marile orașe ale României. Sunt rapide, accesibile și par o alternativă modernă la transportul aglomerat. Dar în spatele acestei aparente revoluții urbane se ascunde o realitate tot mai sumbră: un val de accidente, răniți și chiar decese. Conform datelor Poliției Române, în 2024, au fost raportate peste 1.320 de accidente cu trotinete electrice, soldate cu 9 morți și peste 1.300 de răniți. În primele 7 luni din 2025, numărul a explodat: 1.525 de accidente, cu 7 decese și peste 1.600 de persoane rănite. Experții arată că în aproximativ 80–90% dintre cazuri, vina le aparține chiar celor care se află pe trotinete. Lipsa de experiență, nerespectarea regulilor și neadaptarea vitezei sunt principalele cauze. ⚠️ De ce sunt un pericol? Accelerație rapidă, frâne slabe – multe trotinete prind 25–30 km/h în câteva secunde, însă sistemul de frânare nu face față situațiilor critice. Majoritatea utilizatorilor nu poartă cască, deși accident...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Factura pandemiei: cine plătește pentru greșelile și abuzurile puterii?

Astăzi, România se află în fața unei note de plată scandaloase: 564 de milioane de euro, cerute de Pfizer într-un proces care nu este doar juridic, ci profund moral și politic. O sumă uriașă, care riscă să fie suportată nu de cei care au decis, nu de cei care au semnat, nu de cei care au greșit — ci, din nou, de cetățenii români. În depozite zăceau milioane de doze neutilizate, alte milioane au fost deja distruse, iar rata de vaccinare scădea dramatic. În aceste condiții, refuzul ministrului Alexandru Rafila de a mai prelua alte 29 de milioane de doze nu doar că a fost justificat, ci a fost un gest de responsabilitate. Iar astăzi, pentru acest gest, România este amenințată cu o sancțiune financiară colosală. Dar adevărata întrebare nu este dacă Pfizer are sau nu dreptate contractuală. Adevărata întrebare este: Cine a semnat aceste contracte absurde? Cine a comandat cantități uriașe fără evaluare realistă? Cine a transformat pandemia într-o oportunitate de îmbogățire? Despre...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe