Cine a pus mâna pe Muntele de Sare? Adevărul despre desemnarea ONG-ului „Cholnoky Jenő”. Un dezastru care putea fi prevenit: Salina Pride
Pentru unii, decizia poartă un iz politic. Pentru alții, e doar o procedură birocratică, dusă până la capăt fără prea mult zgomot. Adevărul, ca de obicei, se află în detalii.
Din biroul premierului? Sau dintr-un dosar tehnic?
Se vorbește frecvent, în spațiul public, despre faptul că Emil Boc, premier al României în 2011, ar fi fost „implicat direct” în atribuirea custodiei. Sursele oficiale contrazic această versiune. Desemnarea custodelui nu a fost o decizie politică, ci una tehnică, reglementată printr-o metodologie clară stabilită de Ministerul Mediului, aplicabilă în toate sesiunile de selecție.
Potrivit documentelor consultate, atribuirea custodiei către ONG-ul „Cholnoky Jenő” s-a făcut în cadrul unei sesiuni de selecție organizate semestrial, cu o comisie de evaluare formată din experți în arii protejate.
Cum ajungi să administrezi o rezervație națională?
Procesul e departe de a fi arbitrar. ONG-urile sau instituțiile interesate trebuie să depună un dosar complet, care include:
- Planuri de management pentru conservarea zonei;
- Strategii pentru educație ecologică și turism responsabil;
- Date despre echipa implicată și capacitatea logistică;
- Surse de finanțare sau parteneriate existente;
- Conformitatea cu legislația în vigoare.
Societatea de Geografie „Cholnoky Jenő” a bifat toate aceste cerințe și a obținut punctajul necesar. Nu există, în arhivele publice, nicio dovadă că ONG-ul ar fi fost „recomandat” de cineva din afara sistemului de evaluare.
Cine sunt, totuși, cei de la „Cholnoky Jenő”?
ONG-ul poartă numele unui geograf maghiar respectat în Transilvania și este activ în zona Harghitei, având proiecte locale în educație ecologică și turism durabil. Deși lipsit de notorietate națională, organizația are legături locale puternice și o prezență constantă în comunitatea științifică regională.
A fost totul corect?
Toate indiciile duc în această direcție. Procesul de selecție a fost public, documentat, reglementat legal și supus contestărilor, dacă existau obiecții. Nimic nu indică o intervenție politică directă, iar Convenția nr. 207/29.03.2011 stă ca dovadă a unui mecanism funcțional, cel puțin în acest caz.
Într-o epocă în care încrederea în instituții este erodată aproape iremediabil, cazul Muntelui de Sare ar putea fi, paradoxal, un exemplu de procedură corectă, dar prost comunicată. Societatea de Geografie „Cholnoky Jenő” nu a pus mâna pe nimic în mod ocult – a aplicat, a fost evaluată și a câștigat. Fără intervenții de la centru, fără uși deschise pe la spate. Doar un concurs tehnic, trecut sub radarul mediei naționale.
Praid, 2025: Tragedia ignorării științei
O salină prăbușită. Galerii inundate. Turiști evacuați. Totul, în ciuda unui avertisment științific precis, lansat cu 18 ani în urmă. Salina Praid, una dintre cele mai mari rezerve de sare din Europa, este astăzi scena unui dezastru previzibil – și totuși ignorat.
PRAID (Harghita) – În urmă cu doar câteva zile, autoritățile locale au activat planul de urgență: apă sărată a pătruns în galeriile Salinei Praid, provocând prăbușiri, alunecări de teren și degradări majore ale structurii subterane. Zona a fost evacuată, iar accesul turiștilor – blocat pe termen nedefinit.
Este o criză cu rădăcini vechi. În 2007, un grup de cercetători români și internaționali avertiza, la o conferință de minerit desfășurată în Italia, asupra riscului iminent de infiltrare a apelor de suprafață în galeriile abandonate ale salinei. Studiul – ignorat timp de aproape două decenii – anticipa exact scenariul dezastrului de azi.
Avertismentul din 2007
Titlul raportului era clar: How to Prevent the Risk of Surface Water Intrusion in the Old Praid Salt Mines. Autorii – György Deák, Sorin Mihai Radu, Ștefania Elena Deák și Ilie Oancea – propuneau un set de măsuri urgente pentru prevenirea dezastrului:
- Monitorizarea pârâului Corund, principalul risc hidrologic din zonă;
- Stații de control geochimic și geomorfologic, menite să detecteze infiltrațiile;
- Devieri controlate ale cursului de apă, în caz de pericol.
Cifrele vorbeau de la sine: între 2004 și 2007, concentrația de sare din pârâul Korond crescuse de la 0,21 la 0,44 g/l. Cercetătorii au descris această evoluție ca pe un simptom clar al dizolvării sării și al infiltrării apei în galeriile abandonate.
2025: Scenariul devine realitate
Exact ceea ce fusese anticipat s-a produs: infiltrări masive de apă sărată, prăbușiri de tavane, zone turistice închise, familii evacuate. Apele au pătruns în zonele terapeutice, punând în pericol nu doar structura salinei, ci și reputația sa ca destinație turistică de top.
Oficialii locali și cei de la nivel central par să fi fost luați prin surprindere. Ministerul Mediului a declarat „zonă de risc major” perimetrul afectat și a cerut sprijin european pentru expertize geotehnice și lucrări de consolidare. Dar intervenția este tardivă.
Un dezastru previzibil
Într-un stat funcțional, un astfel de raport ar fi dus la acțiune. În România, a dus la uitare. Lipsa unui sistem de monitorizare, a investițiilor în siguranța mediului subteran și a unei strategii de prevenție a transformat un sit valoros într-un pericol public.
Cazul Praid nu este doar o problemă geologică. Este o criză de încredere în capacitatea statului de a asculta știința și de a acționa în timp util.
„Am spus-o atunci. Nu ne-a ascultat nimeni”, a declarat sub protecția anonimatului unul dintre coautorii raportului din 2007. „Din păcate, istoria nu iartă ignoranța.”
Rămâne, însă, întrebarea esențială: cât de bine s-a achitat ONG-ul de rolul său în acești ani? Asta, într-adevăr, merită o anchetă separată.
De Viorel NICOLAE
Comentarii
Trimiteți un comentariu